Iliescu, supărat pe eticheta de bolșevic
Într-o perioadă în care Iliescu se află pe patul Spitalului SRI „Agrippa Ionescu”, fostul său consilier, Ionuț Vulpescu, a publicat un interviu cu fostul președinte trimis în judecată, pentru crime împotriva umanității, în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
În interviul cu pricina, publicat la 35 de ani de la Mineriada din iunie 1990, Iliescu se plânge că i s-a lipit pe nedrept eticheta de bolșevic.
Nu e clar când a fost realizat interviul, autorul ne-a spus că „în ultimii ani”.
Iliescu, supărat că i s-a lipit eticheta de bolșevic
Dar să-i dăm cuvântul lui Iliescu: „Cum să fiu bolșevic? Bolșevismul radicalizează puterea, eu nu am fost niciodată un radicalist, ci un social-democrat care a insistat pe echilibrul social și politic dintre toți actorii acestui regim al libertății. Bolșevic înseamnă, etimologic, „mai mult, mai mare”, anume „maximalist”: or eu nu am maximizat niciodată puterea, am pus gândirea înaintea practicii politice, nu am fost un excentric la cârma guvernării”.
În fapt, Ion Iliescu nu a fost niciodată un revoluționar. „Revoluționarul credea – și toți gândim la fel în sfera activităților noastre – că răsturnarea pe care o pregătește va fi și ultima: această idee de ultim fiind obsesia oricărui om în viață”, spunea Cioran.
A dorit Iliescu să o răsturnare totală de sistem? Nicidecum, el și-a dorit un comunism „cu chip uman”. De altfel, la 22 decembrie 1989, Iliescu i-a criticat pe Ceaușescu și ai săi că „au întinat numele Partidului Comunist Român” și că „au întinat memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară”.
Deși spune că nu a „maximizat niciodată puterea”, și-a eliminat oponenții cu bâta
Iliescu nu doar că a maximizat puterea, ci a dus-o la un nivel barbar, grotesc. Un comunist get-beget, ca Iliescu, nu a putut accepta, așa cum mi-a declarat fostul șef al Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu, că românii nu au mai dorit comunism în România.
„O bună parte a românilor nu mai doreau comunism în România și asta nu putea fi tolerat de un comunist get-beget, așa cum era fostul președinte Ion Iliescu.
Așadar, el își arată preocuparea principală pentru a stopa elementele de dreapta. Și asta s-a întâmplat în prima jumătate a anului 1990, deoarece am demonstrat, cu argumente imbatabile, că Mineriada din iunie 1990, de fapt, a fost o acțiune gândită și coordonată de la cel mai înalt nivel al Statului Român împotriva celor care gândeau anticomunist în acel moment. Și erau mulți. Deoarece în întreaga primă jumătate a anului 1990 tot mai mulți români își manifestau dezacordul cu politica noii puteri. Nu doreau comunism, nu doreau neocomunism, nu doreau nicio formă de lipsă de democrație. Se manifestau în mod expres.
Fenomenul Piața Universității a fost un fenomen magnific, anticomunist și fenomen pașnic. Ei bine, împotriva celor care îl contestau, Ion Iliescu a gândit această mișcare numită Mineriadă – o mișcare profund nedemocratică, profund imorală, profund abuzivă, izvorâtă din mintea celui care avea obligația, ca președinte al României, să fie președintele tuturor românilor, să-i accepte și pe cei care îl contestau, să vegheze inclusiv la binele acestora, și nu să asmută o categorie a populației împotriva acestor, în general, tineri care gândeau anticomunist”, a afirmat, pentru AnchetaZilei.ro, fostul procuror care a instrumentat Dosarul Revoluției Române.
Ca o concluzie, e scandalos cum un comunist get-beget, ca Iliescu, ne ține lecții de bolșevism și radicalism, crezând că istoria se uită.