INTERVIU Generalul Pițu, fost șef al Parchetelor Militare, care cunoaște Dosarul Mineriadei: ‘Asta nu putea fi tolerat de un comunist get-beget, ca Ion Iliescu’
Luni, 9 iunie 2025, am realizat un interviu cu generalul magistrat (r) Cătălin Ranco Pițu, fostul șef al Secției Parchetelor Militare, care a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției.
Totodată, prin prisma funcției de șef al Parchetelor Militare, Ranco Pițu cunoaște tot probatoriul administrat în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, până la ieșirea sa din sistem.
În cele ce urmează, AnchetaZilei.ro vă va prezenta un prim episod al interviului realizat cu generalul (r) Ranco Pițu, fost șef al Parchetelor Militare:
Eugen Dinu: Bună ziua, domnule general! Vreau să vă mulțumesc pentru acest interviu. Pentru început, aș dori să vă prezentați, să ne spuneți ce vârstă aveați la Revoluție și dacă ați participat la acele evenimente, la Revoluție sau la Mineriadă.
Cătălin Ranco Pițu: Bună ziua! Îmi pare bine să fim împreună! Numele meu este Pițu Cătălin Ranco. La Revoluție, aveam 16 ani și jumătate. Nu am participat la Mineriadă, deoarece locuiam în Timișoara la vremea respectivă și, după cum știm, Mineriada s-a petrecut, privind aspectele cele mai groaznice, în capitala României.
„Cunosc tot ce s-a administrat în Dosarul Mineriadei, până la momentul ieșirii din sistem”
Însă cunosc foarte bine ce s-a întâmplat atât la Revoluție, cât și la Mineriadă, având în vedere că, în cariera mea de procuror militar, am lucrat personal în Dosarul Revoluției. Iar, în ceea ce privește Dosarul Mineriadei, cunosc tot ce s-a administrat în acest dosar, până la momentul în care eu am ieșit din sistem. Am fost șeful Secției Parchetelor Militare timp de trei ani – ultimii mei trei ani de activitate ca magistrat, astfel încât știu foarte bine ce s-a întâmplat cu ocazia ambelor evenimente.
Eugen Dinu: Ultima carte a dumneavoastră este intitulată „Mineriada s-a născut la Revoluție”. Considerați că ăsta a fost planul de la bun început, ca Ion Iliescu și gruparea sa să pună mâna pe putere cu orice preț?
Cătălin Ranco Pițu: Ei au dorit să pună mâna pe putere cu orice preț și asta s-a văzut din toate conduitele lor, începând cu data de 22 decembrie, mai bine zis începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
De ce „Mineriada s-a născut la Revoluție”?
Așa cum ați spus, titlul cărții despre Mineriadă este „Mineriada s-a născut la Revoluție” și asta deoarece, am arătat și în carte, la data de 27 decembrie 1989 Ion Iliescu s-a întâlnit cu ambasadorul URSS în București, Evgheni Tiajelnikov, căruia i-a spus, pentru ca la rândul lui ambasadorul să-i transmită lui Mihail Gorbaciov, președintele URSS – mesajul lui Ion Iliescu a fost, și aici citez din memorie: ‘Principala noastră preocupare este împiedicarea elementelor de dreapta – adică elementelor politice de dreapta – să se manifeste. Principala noastră preocupare este împiedicarea alunecării României spre dreapta’.
Ei bine, asta era principala lor preocupare în decembrie 1989, nu problema teroriștilor din decembrie, deoarece acea problemă, din perspectiva lor, nici nu exista, pentru că teroriștii au fost inventați, cu largul sprijin al fostului președinte Ion Iliescu. Însă el le-a transmis sovieticilor că nu dorește apariția elementelor de dreapta. În acel moment, la care spunea acest lucru, se știa că există demersuri concrete pentru reînființarea partidelor istorice.
„Asta nu putea fi tolerat de un comunist get-beget, așa cum era fostul președinte Ion Iliescu”
Apoi, era cât se poate de evident că un filon anticomunist a supraviețuit în România. O bună parte a românilor nu mai doreau comunism în România și asta nu putea fi tolerat de un comunist get-beget, așa cum era fostul președinte Ion Iliescu.
Așadar, el își arată preocuparea principală pentru a stopa elementele de dreapta. Și asta s-a întâmplat în prima jumătate a anului 1990, deoarece am demonstrat, cu argumente imbatabile, că Mineriada din iunie 1990, de fapt, a fost o acțiune gândită și coordonată de la cel mai înalt nivel al Statului Român împotriva celor care gândeau anticomunist în acel moment. Și erau mulți. Deoarece în întreaga primă jumătate a anului 1990 tot mai mulți români își manifestau dezacordul cu politica noii puteri. Nu doreau comunism, nu doreau neocomunism, nu doreau nicio formă de lipsă de democrație. Se manifestau în mod expres.
„Ion Iliescu a gândit această mișcare numită Mineriadă”
Fenomenul Piața Universității a fost un fenomen magnific, anticomunist și fenomen pașnic. Ei bine, împotriva celor care îl contestau, Ion Iliescu a gândit această mișcare numită Mineriadă – o mișcare profund nedemocratică, profund imorală, profund abuzivă, izvorâtă din mintea celui care avea obligația, ca președinte al României, să fie președintele tuturor românilor, să-i accepte și pe cei care îl contestau, să vegheze inclusiv la binele acestora, și nu să asmută o categorie a populației împotriva acestor, în general, tineri care gândeau anticomunist.
Cartea parcurge pas cu pas momentele-cheie care au debutat la 22 decembrie – moment în care Ion Iliescu și anturajul lui au preluat puterea politico-militară în Statul Român și apoi toate conduitele multe și deosebit de grave, existente până în 13-15 iunie 1990 și ulterior acestei date, desigur; conduite care n-au avut nimic de-a face cu democrația, conduite care au avut ca scop destructurarea opoziției politice din România, conduite total nedemocratice, abuzive, rușinoase chiar.
Pentru că să chemi români să-i bată cu bâta pe românii care gândeau altfel decât comunism, reprezintă o barbarie, o barbarie care, iată, s-a întâmplat în România, în plin secol XX, în Europa. A fost un fel de pogorâre a Evului Mediu întunecat asupra străzilor capitalei României. Momentele acelea au fost, în mod deosebit, grotești, violente, rușinoase. Putem găsi o grămadă de cuvinte care să descrie acele momente, rămase în istoria României ca fiind ceva deosebit de nociv.
Stenograma discuției cu ambasadorul URSS, recunoscută de Petre Roman
Eugen Dinu: Ați vorbit despre celebra discuție dintre Ion Iliescu și ambasadorul URSS, Evgheni Tiajelnikov. Ați găsit stenograma în original a discuției? Eu am căutat și nu am găsit documentul în original.
Cătălin Ranco Pițu: Stenograma pe care am avut-o la Dosarul Revoluției este o copie a originalului, o copie care avea și adnotările făcute de Mioara Roman, fosta soție a premierului Petre Roman. Stenograma o am, o avem la dosar chiar de la dumneaei. A fost dispusă să o prezinte. Am discutat cu Mioara Roman și despre adnotările existente pe marginea stenogramei. Ulterior, stenograma, fiindu-i prezentată inclusiv lui Petre Roman, a fost recunoscută ca fiind copie fidelă a originalului.
Au recunoscut și alții că reprezintă copia fidelă a originalului, astfel încât s-a certificat că respectiva stenogramă, într-adevăr, prezintă în mod fidel discuția din 27 decembrie 1989, discuție la care au participat: din partea română, Ion Iliescu, premierul Petre Roman și ministrul de externe, Sergiu Celac, iar de partea sovietică, ambasadorul Evgheni Tiajelnikov. La întâlnire nu a fost nevoie să participe și translatorul, deoarece cu toții vorbeau limba rusă.
Cine a tras în noi după 22?
Eugen Dinu: Ați spus mai devreme că nu eu existat teroriști. Atunci, cine a tras în noi după 22? Asta e marea întrebare.
Cătălin Ranco Pițu: Am spus și o repet cât se poate de ferm: nu au existat teroriști în decembrie 1989! Nu am spus doar eu acest lucru, au spus-o toți analiștii și cercetătorii serioși care au studiat profund fenomenul Decembrie 1989. Acest lucru a fost spus și prin raportul Comisiei Senatoriale însărcinată cu Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.
Acest lucru este spus și prin Raportul Tismăneanu, raport la care au lucrat zeci de experți și de istorici valoroși ai acestei țări. Am spus-o și eu, au spus-o și alții, teroriștii au fost inventați pur și simplu, pentru ca noua putere politico-militară, grupată în jurul lui Ion Iliescu, să obțină legitimitate în fața poporului român.
„Gelu Voican Voiculescu a spus foarte clar cine sunt autorii diversiunii”
A spus-o Gelu Voican Voiculescu. Acesta fiind audiat la Comisia Senatorială cu privire la autorii diversiunii din ’89, a spus foarte clar: au făcut-o cei de la vârfurile Armatei, deoarece în 22 decembrie, între Ion Iliescu și vârfurile militare, a existat un pact, un pact în urma căruia lui Ion Iliescu vârfurile Armatei îi garantau preluarea totală a puterii politico-militare în Statul Român.
Iar, de partea cealaltă, Ion Iliescu, odată ce a preluat puterea, avea obligația să le obțină impunitatea liderilor Armatei, liderilor MApN, pentru represiunea la care aceștia au coparticipat alături de Nicolae Ceaușescu, până la data de 22 decembrie.
În completarea celor spuse de Voican Voiculescu, fostul ministru al Apărării Naționale, Constantin Olteanu, a spus foarte clar că, pe baza tuturor celor cunoscute de el, pentru a le reuși acel pact, despre care v-am amintit, a fost nevoie să fie inventat un dușman, un dușman împotriva căruia poporul român trebuia să simtă necesitatea psihologică să se alieze cu CFSN și cu Armata, un dușman împotriva căruia să lupți, un dușman deosebit de violent și de nociv prezentat, un dușman care chipurile dorea revenirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, un dușman care s-a dedat la atrocități pe întregul teritoriu al României, dar mai ales la București.
„Probatoriul demonstrează existența pactului între Ion Iliescu și capii Armatei”
Ei bine, întregul probatoriu al Dosarului Revoluției demonstrează existența acestui pact între Ion Iliescu și capii Armatei. Probatoriul, totodată, demonstrează că în decembrie 1989 nu au existat teroriști, că securist-teroristul a fost un dușman inventat, cu scopurile despre care tocmai v-am amintit. Repet, au spus-o foarte mulți analiști, foarte mulți istorici, probatoriul o demonstrează, fără niciun echivoc. Este o discuție care se poate întinde pe multe ore, dar o discuție care demonstrează în mod indubitabil inexistența teroriștilor din decembrie 1989.
Dovada supremă a inexistenței teroriștilor o reprezintă realitatea conform căreia, timp de 35 de ani de la Revoluție încoace, întreaga societate românească, adică mass-media, cu toate formele ei, procuratura – au fost peste 1.400 de dosare, în timp analizate, care au dus la aceeași concluzie -, istoricii, analiștii, comisiile existente pentru a analiza fenomenul din decembrie 1989, nimeni nu a putut proba existența nici măcar a unui singur securist-terorist sau terorist, indiferent de structura despre care s-a spus că stătea în spatele fenomenului securist-terorist.
Nu există așa ceva! A fost o minciună colosală la care poporul român a fost supus, prin intermediul unei manipulări de tip profesionist. A fost o manipulare militară, executată ca la carte în acele zile critice din decembrie 1989, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie.
Eugen Dinu: Totuși, fostul șef-adjunct al Parchetelor Militare, generalul magistrat Ioan Dan, susține că au existat teroriști. El s-a ocupat de Dosarul Revoluției în primii ani, în anii ’90.
Cătălin Ranco Pițu: Susține neîntemeiat. Are și motive să o facă. Vă dau doar un exemplu cu privire la conduita dumnealui. El a fost însărcinat cu soluționarea cazului Otopeni. Este un dosar instrumentat la începutul anilor ’90. Ei bine, tocmai pentru că i s-a atras atenția cu privire la acel pact între noua putere politico-militară și liderii Armatei, generalul Ioan Dan, în pofida unei evidențe zdrobitoare, analizând dosarul Otopeni, l-a uitat pe drum pe generalul Iosif Rus – cel despre care în starea de fapt descrisă îl numește cu subiect și predicat principal autor al masacrului de la Otopeni, prin conduita dumnealui.
Explică foarte clar generalul Ioan Dan cum, fără intervențiile repetate și ilegale ale generalului Iosif Rus, cazul Otopeni nu ar fi existat. Și, cu toate acestea, el este „uitat” în calitate de martor, fiind trimise în judecată doar alte persoane.
Se oglindește foarte bine pactul despre care vă vorbeam în conduita generalului Ioan Dan. Și acest lucru nu poate fi negat. Oricine citește acel rechizitoriu își dă seama de această evidență pe care eu v-am spus-o pe scurt aici.
Nici el nu poate nega acest lucru. Faptul că afirmă că au existat teroriști, practic, este o continuare a acestei conduite despre care v-am amintit și este cât se poate de neplăcut faptul că un fost magistrat militar are o astfel de abordare. Însă fiecare este liber să aleagă ce cale dorește în viață, inclusiv calea mai puțin demnă.
Va urma…