INTERVIU Omul care a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției, Cătălin Ranco Pițu: ‘La 22 decembrie s-a instalat o putere controlată de Moscova’
„Revoluția este de netăgăduit, cel puțin până în data de 22 decembrie”
Eugen Dinu: Faptul că poporul român a avut o revoluție autentică este indubitabil. Totuși, din cercetarea efectuată de dumneavoastră reiese că am avut și lovitură de stat, dar și implicații sovietice?
Cătălin Ranco Pițu: Revoluția este de netăgăduit, cel puțin până în data de 22 decembrie. Adică, începând cu Timișoara, care, în pofida unui sistem uriaș de represiune, la data de 20 decembrie a fost declarat primul oraș liber de comunism al României. 150.000 de oameni, cel puțin, erau în centrul orașului și au declarat, repet, în pofida unui aparat uriaș de represiune, că Timișoara s-a eliberat de comunism.
La Timișoara a fost revoluție. Revoluție a fost, de asemenea, și-n orașele unde, începând din 21 decembrie, oamenii s-au ridicat împotriva sistemului, orașe precum, dar nu doar, Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov. Și, bineînțeles, începând cu 21 decembrie, București, după destabilizarea mitingului.
Deci, nimeni nu poate nega caracterul revoluționar al acelei perioade, însă, din punctul meu de vedere, până la data de 22 decembrie, deoarece, începând cu acea dată, s-a manifestat cât se poate de evident, inclusiv, o lovitură militară de stat – o lovitură militară de stat care are mai multe momente, de netăgăduit de asemenea, momente precum ordinele date de noul ministru al Apărării, generalul Stănculescu.
„Generalul Stănculescu a dat ordine contrare ordinelor venite de la Nicolae Ceaușescu”
Acesta a dat ordine contrare ordinelor venite de la comandantul suprem Nicolae Ceaușescu și, prin aceste ordine, s-a pătruns facilitarea maselor de revoluționari în Piața Palatului din București și, ulterior, în sediul Comitetului Central.
Tot Stănculescu a fost cel care l-a convins pe Nicolae Ceaușescu să părăsească sediul CC cu acel celebru elicopter. Imediat după ordinele lui Stănculescu au venit ordinele șefului Securității, Iulian Vlad, care le-a ordonat celor de la Direcția a V-a și USLA să depună armamentul la picior și să permită pătrunderea revoluționarilor în Comitetul Central de partid.
Apoi, de la Ministerul Apărării, în jurul orelor 14:00, în ziua de 22 decembrie, s-a dat ordin ca, din acel moment, toate unitățile militare de pe teritoriul României să asculte exclusiv ordinul ministrului Apărării. Și asta reprezenta momentul în care lui Nicolae Ceaușescu i s-a luat prerogativa exercitării funcție de comandant suprem.
Toată conducerea Armatei și Securității i-au predat toată puterea lui Ion Iliescu
În aceeași zi, în sediul central al Ministerului Apărării, toată conducerea Armatei și toată conducerea Securității l-au primit pe Ion Iliescu și anturajul lui; un civil neimportant în structurile PCR la acel moment, pentru că era un simplu șef de Editură Tehnică. Ei bine, i-au predat toată puterea lui Ion Iliescu. Nimeni nu s-a opus ca Ion Iliescu să fie noul șef politico-militar al României.
Ion Iliescu a acceptat acest lucru. Unde? În sediul central al Armatei. În paralel, Nicolae Ceaușescu a fost, inițial, găzduit de Ministerul de Interne, la sediul Inspectoratului de Miliție Județean Dâmbovița, de unde l-au transferat la unitatea militară din Târgoviște.
Totul într-un consens între Armată și Securitate. Ceaușescu a fost arestat într-o unitate militară. Ceaușescu a fost judecat într-un tribunal militar special instituit. Ceaușescu a fost executat în urma unui simulacru de proces de un pluton de execuție al MApN, totul sub coordonarea celui pe care Ceaușescu l-a numit, cu trei zile înainte, ministrul Apărării, adică generalul Stănculescu.
„Nicăieri în lume nu există revoluții pure”
Generalul Stănculescu a fost cel care s-a ocupat de organizarea procesului și de execuția celor doi foști dictatori. Decizia de a-i omorî pe aceștia a fost luată în 24 decembrie. Decizia de a-i omorî prin intermediul unui simulacru de proces, de asemenea, a fost luată în ziua de 24 decembrie. Și, zic eu, acestea sunt elemente cât se poate de clare, care nu pot fi combătute în niciun fel, elemente care demonstrează că am avut parte inclusiv de lovitură militară de stat. Sunt mult mai multe argumentele care susțin această teorie a simbiozei dintre revoluție și lovitură militară de stat – fenomen care este cunoscut în istoria omenirii. Nu s-a întâmplat doar la noi.
De fapt, aș putea spune că nicăieri în lume nu există revoluții pure. Asta n-o spun eu, o constat după ce am citit ce spun istoricii despre fenomenele revoluționare din întreaga lume, așa cum le-a consemnat istoria. Nu există, nu a existat nicăieri în lume o ridicare spontană la luptă împotriva regimului, o ridicare a populației, fără să existe anumite elemente pregătitoare. Însă, repet, din perspectiva sutelor de mii de români, mai ales până la data de 22 decembrie, sute de mii care au ieșit glorios, curajos, eroic, împotriva unui regim absurd și deosebit de opresiv, a fost o revoluție. Și asta nu li se poate lua acelor oameni.
„Nicolae Ceaușescu a fost eliminat fizic cu implicarea Armatei și Securității”
Dar realitatea arată că, începând cu 22 mai ales, prin ordinele militare și conduitele la vârful Armatei și la vârful Securității, Nicolae Ceaușescu a fost trădat sau abandonat, depinde cum vedem lucrurile, după care s-au făcut acele mișcări concrete, prin care puterea a fost predată unei alte persoane și unui alt grup politico-militar. Nicolae Ceaușescu a fost inițial arestat, după care eliminat fizic. Unde? Într-o unitate a MApN, sub coordonarea ministrului Apărării și cu implicarea totală în acest sens a ambelor structuri de forță esențiale ale Statului Român: Armata și Securitatea.
Dacă nici asta nu e o lovitură militară de stat, nu pot să-mi dau seama care ar putea fi. Pentru că este sub nasul tuturor, sub ochii tuturor. S-a desfășurat o lovitură militară, cu elemente atât de clare, încât nu poate fi negată. Și nu pentru că o spun eu, ci pentru că logica, evidența demonstrează existența inclusiv a unei lovituri militare sau, cum au spus foarte mulți revoluționari și foarte corect, un grup anteconstituit a confiscat revoluția.
„Silviu Brucan a spus că cei care manifestă reprezintă aripa politică a teroriștilor”
Pentru că, dacă românii nu erau cu sutele de mii în stradă, ei n-aveau curaj să se manifeste. Ei s-au manifestat doar profitând de revoluția care era în desfășurare. Erau organizați dinainte, aveau sprijinul Moscovei, cu mult timp încă dinainte de decembrie 1989, astfel încât au știut cum să se miște foarte eficient, pentru ca în câteva ore să preia, practic, toată puterea în Statul Român și să nu fie contestați de nimeni.
Primele contestări, mai serioase, au apărut doar în data de 26 decembrie, când la București s-a manifestat un prim miting anticomunist, iar, văzând acest lucru, noua putere, cu maximă nerușinare aș putea spune, i-a catalogat pe acei bucureșteni care se organizau împotriva lui Ion Iliescu și împotriva comuniștilor de rang doi, trei, care au preluat puterea; a ieșit Silviu Brucan la TVR, unica televiziune, și a spus că aceia care manifestă în data de 26 reprezintă aripa politică a teroriștilor – o nerușinare mai mare nu putea fi spusă.
„Cei care gândeau altfel decât comunist trebuiau eliminați”
Iar acest gen de conduită s-a manifestat până la Mineriada din iunie ’90. De aceea am spus că Mineriada s-a născut la Revoluție. În mintea lor, cei care gândeau altfel decât comunist trebuiau eliminați și tot ce au făcut ei, până la Mineriadă inclusiv, marea Mineriadă din iunie, pentru că au mai fost două mici mineriade, în ianuarie și februarie; n-avem timp acum să intrăm în toate aceste informații, dar tot ce au făcut ei, au făcut împotriva oricărei forme de opoziție politică. Au încercat destructurarea partidelor de Dreapta, în principal, dar nu singurele, PNL și PNȚ, adică partidele conduse de Corneliu Coposu, respectiv Radu Câmpeanu.
Sunt foarte multe de spus, dar să revenim la perioada Revoluției. În 26 decembrie, puterea reprezentată de Ion Iliescu îi numea pe oamenii care manifestau anticomunist ca fiind teroriști, aripa politică a teroriștilor, care teroriști s-au adaptat, ziceau ei, și nu mai trag în oameni, așa cum au făcut-o până pe 25, când a murit Nicolae Ceaușescu și acum încearcă prin alte mijloace să dea o lovitură Revoluției și noii puteri politico-militare a României. Ticăloșia este maximă!
„La 22 decembrie s-a instalat total la conducerea României o putere controlată de Moscova”
Trec din nou la cartea despre Mineriadă. Cred că orice cititor al acestei cărți, prin lecturarea cărții, intră într-o stare de nervi. Pentru că orice cititor va realiza cât de nocivă a fost noua putere, care la 22 decembrie s-a instalat total la conducerea României – o putere total filosovietică, o putere care era controlată de Moscova. Și asta s-a întâmplat, din păcate.
N-o spun eu, n-o spun doar eu, eu am avut șansa ca, lucrând în Dosarul Revoluției, să pun cap la cap piesele unui puzzle uriaș și, fiind atent la tot ceea ce am avut spre studiu, să concluzionez într-un mod logic, zic eu, de necombătut. Pentru că tot ceea ce spun eu, atât despre Revoluție, cât și despre Mineriadă, se fundamentează pe un probatoriu zdrobitor, atât prin cantitatea probelor, dar și prin calitatea lor.
Se completează acel probatoriu atât de bine și atât de logic, încât, credeți-mă, ceea ce spun eu nu poate fi combătut logic. Poate fi combătut cu teorii ale conspirației. Sunt de acord. Și sunt destui cei care vin cu teorii ale conspirației și demonstrează tot felul de lucruri, dar nu se bazează pe argumente, n-au ca aliat logica.
Eugen Dinu: Sunt unele cazuri controversate. Din câte îmi amintesc, cazul Molan, de la Brașov.
Cătălin Ranco Pițu: Discutăm și despre cazul Molan. Doriți să discutăm acum.
Eugen Dinu: Da.
Cătălin Ranco Pițu: Ok, cazul Molan. În 23 decembrie, poștașul Molan, pentru că lucra la Poșta din Brașov, pe lumina zilei, dimineața, a fost surprins având în mână pușcă semiautomată cu lunetă, celebrele PSL-uri aflate în dotarea forțelor armate române – toate, nu doar Armata sau Securitatea, avea PSL-urile respective.
A fost capturat. A fost acuzat că din Cimitirul Evanghelic din Brașov a tras împotriva revoluționarilor. Fiind arestat, molestat violent atât la momentul capturării lui pe stradă și ulterior în sediul Comitetului Județean de Partid Brașov, dar și, ulterior, în arest, unde a rămas mai multe zile, până când a decedat, lovit violent în zona capului și în zona toracelui.
Au debutat imediat, în ianuarie ’90, cercetările cu privire la poștașul Molan. La foarte scurt timp după acele cercetări, procurorul de caz, un procuror militar, a făcut proba, prin documente scrie, că arma respectivă pușca semiautomată cu lunetă îi aparținea unui vânător de munte al MApN, de la Predeal, care în noaptea de 22 spre 23 decembrie a fost adus la ordin în Brașov, pentru a întări dispozitivele de pază din zona centrului orașului.
Respectivul militar a fost omorât, împușcat mortal, în focul fratricid care a existat toată noaptea de 22 spre 23 decembrie. Cu alte cuvinte, s-a probat fără dubii că arma găsită asupra lui Molan nu era a Securității, nu era a unei alte structuri, aparținea unei unități militare de vânători de munte. Proba în acest sens se află la Dosarul Revoluției. Apoi, s-au făcut două reconstituiri, cu Armata, cu Procuratura, asta după calmarea situației.
Molan a fost informator al Securității, dar nu reprezintă o dovadă că a tras la Revoluție
În cimitirul unde s-a afirmat că Molan a tras nu s-a găsit nicio urmă a unei trageri. Nu s-a găsit nici măcar o probă, cum că Molan ar fi tras, într-adevăr, împotriva cuiva, din cimitir. Apoi, apare o problemă de logică. S-a spus că scopul securiștilor-teroriști era de a-l readuce la putere pe Nicolae Ceaușescu. Și atunci, mă întreb eu, cum îl readuceau ei la putere pe Ceaușescu, trăgând eventual, deși nu s-a probat în acest sens absolut deloc, trăgând din Cimitirul Evanghelic din Brașov?
„La Târgoviște n-a fost executată nici măcar o acțiune de a-l salva pe Ceaușescu”
În schimb, la Târgoviște, unde Nicolae Ceaușescu, într-adevăr, era reținut – și știa toată lumea, și toți cei din Securitate știau acest lucru -, nu s-a tras nici măcar un foc de armă. N-a fost executată nici măcar o acțiune de a-l salva pe Nicolae Ceaușescu, în pofida dezinformării oficiale, cum că la Târgoviște securiștii fideli atacă pe toate căile, și pe calea aerului, și pe uscat, pentru a-l elibera pe Ceaușescu.
Apoi, mai este o problemă foarte mare. Cum v-am spus, Molan a fost prins pe lumina zilei, dimineața, având arma în mână, pe o stradă din Brașov, mergând foarte calm pe stradă, cu arma în mână. Mă întreb eu: acei temuți securiști-teroriști, care erau prezentați ca fiind luptători fantastici, extraordinar de bine antrenați, de bine pregătiți; păi, ăsta este comportament de terorist, care merge pe străzi în Brașov, cu o armă în mână, la vedere, prin fața cadrelor militare, care erau cu sutele, cu miile în Brașov, prin fața civililor, care erau înarmați și care împreună cu militarii formau acele filtre la toate intersecțiile din centrul orașului?
Sunt niște neconcordanțe care duc clar spre concluzia că Molan n-a fost un securist-terorist. El era informator al Securității, am dovada în acest sens. Dar informatori au fost și alte sute de mii de persoane pe teritoriul României. Faptul că Molan a fost un informator al Securității nu reprezintă în sine o dovadă că el a tras la Revoluție.
„Probele în scris obținute nu ar fi fost luate în seamă de nicio instanță”
Apoi, poate că știți, Molan într-o primă fază de detenție a spus că a fost înarmat de Securitate. Doar că, vă întreb, în orice condiții, cineva care este deținut de Armată, pentru că Armata l-a reținut și este probat. Am discutat, el a avut traumatisme grave, atât la nivelul capului, cât și la nivelul toracelui, la piept. A și murit din această cauză, nu din cauze legate de alte teorii ale conspirației, că ar fi fost omorât.
Probele în scris obținute, atâta timp cât cei care aveau interes să obțină acele probe sunt cei care îl băteau pe Molan, care l-au arestat pe Molan, credeți-mă, în niciun stat din lume nu ar fi fost luate în seamă de niciun judecător, de nicio instanță, de niciun magistrat care se respectă.
Atâta timp cât cei de la Armată îl privaseră de libertate pe Molan, iar sub amenințarea violențelor extreme, violențe care s-au și întâmplat, Molan dă niște declarații împotriva Securității. Acelea nu sunt probe care pot fi luate în seamă nicăieri în lume, într-un stat cât de cât democratic. Dar, lăsând la o parte acele declarații asupra cărora Molan a revenit, să ne înțelegem.
„S-a stabilit, fără dubii, că fiecare decedat își are cauza în focul fratricid existent”
Molan a revenit și a spus că nu e adevărat ce a spus inițial. Însă dovezile conform cărora nu Molan a făcut ceva acolo și că n-a făcut nimeni, de fapt, pentru că fiecare decedat din Brașov, cazul fiecărui decedat a fost cercetat. Și s-a stabilit, fără dubii, că fiecare decedat își are cauza în focul fratricid existent, în principal, în centrul municipiului Brașov.
Dar, cum v-am spus, arma găsită asupra lui Molan a fost cât se poate de clar dovedită ca aparținând unui vânător de munte. Cu alte cuvinte, n-a fost înarmat Molan de Securitate, nu trăgea nimeni din cimitir – ăsta a fost un laitmotiv des întâlnit în timpul Revoluției, și la București, și în Timișoara, și în Brașov, și în Cluj-Napoca. Securist-teroriștii trăgeau din cripte, aveau tuneluri prin cimitire. S-a tot repetat treaba aceasta, că prin cimitire acționau.
Trasul din cimitir, tehnică de manipulare folosită în toate manualele de dezinformare de tip militar
Ceea ce este, inclusiv logistic, o imbecilitate. N-ai ce să tragi din cimitir. Să o luăm și logic. Un om aflat în cimitir, printre monumente, nu poate executa foc. Este ca și când tragi în pădure, pentru că sunt acele monumente. Nu s-a spus că s-au cățărat pe o structură înaltă din cimitir, de altfel nici n-a existat. Ei trăgeau din cimitir.
Asta este o tehnică de manipulare, cu trasul din cimitir, folosită în toate manualele de dezinformare de tip militar, prin care se dorește inflamarea și impresionarea populației care întotdeauna, atunci când va fi sub imperiul unei psihoze, va tinde să dea crezare unor povești, care mai de care mai fantasmagorice, inclusiv că din cimitire și din cripte, și din morminte ieșeau unii. Că s-a spus în multe locuri, că foloseau morminte care erau, de fapt, altceva, depozite de muniție.
Repet, și în cimitirul din Brașov s-au făcut două reconstituiri, sub coordonarea Armatei, și n-au găsit nici măcar un tub de la o eventuală presupusă tragere făcută de Molan. Sunt multe de spus, să nu ne concentrăm doar pe Molan. Dar o anchetă serioasă cu privire la cazul Molan, și a fost făcută această anchetă încă din ’90, a demonstrat că povestea cu Molan teroristul este doar o poveste.
Eugen Dinu: Din câte știu, ipoteza era că el ar fi fost pus să tragă ca să mascheze adevărata acțiune teroristă a Securității.
„Ceaușescu a fost introdus în unitatea militară de la Târgoviște cu autoturismul Securității”
Cătălin Ranco Pițu: Și care era adevărata acțiune teroristă? Eu știu exact ce s-a spus despre Molan, dar fiecare afirmație în legătură inclusiv cu Molan nu-și găsește suport în probatoriu și în logică. Ce acțiune a mascat Molan? Acțiunea din Brașov? De ce nu la Târgoviște, unde Securitatea știa că este deținut Ceaușescu?
Pentru că înainte de a fi duși la unitatea din Târgoviște, Nicolae și Elena Ceaușescu au stat aproximativ două ore în biroul șefului Securității Dâmbovița, cu informarea imediată a autorităților superioare la București. Adică toată conducerea Securității, dar și a Armatei, și Ion Iliescu, toți știau că Ceaușeștii se află în biroul șefului Securității Dâmbovița.
Ei bine, dacă exista vreun plan cât de mic al Securității de a-l salva pe Nicolae Ceaușescu, îl salvau atunci, pentru că îl aveau la ei. Îl băgau în mașină și îl duceau într-un loc, nu știu care era ăla, unde Ceaușescu, teoretic, putea rezista și încerca, într-adevăr, să revină la putere.
Vă mai spun ceva. În unitatea militară de la Târgoviște, care se afla foarte aproape de sediul Inspectoratului de Miliție Dâmbovița, Ceaușescu a fost introdus cu un autoturism al Securității. ARO în care se aflau Nicolae și Elena Ceaușescu aparținea DSS Dâmbovița.
Lumea nu știa că el este sub nasul lor, acolo, la Sediul Inspectoratului Județean al Miliției, pentru că, dacă lumea știa, poate că s-ar fi desfășurat altfel lucrurile. Cu alte cuvinte, deplin conspirativ, ei l-au transferat la Armată, cu autoturismul lor, după ce la București s-a discutat și s-a convenit acest transfer.
„Securitatea a mutilat spiritual această națiune, de la momentul înființării și până în decembrie 1989”
Cu alte cuvinte, Securitatea a vrut să scape cât mai repede de el, ca de un cartof fierbinte, pe care l-au plasat în ograda Armatei, unde Ceaușescu avea să fie omorât după trei zile, prin acel simulacru de proces.
Văzută imaginea de ansamblu, nu există argumente care să ducă spre concluzia că Securitatea a avut vreun plan de a-l salva pe Ceaușescu și de a-l readuce la putere. Spunând toate acestea, eu nu spun că Securitatea a fost… Doamne! Au mutilat spiritual această națiune, de la momentul înființării, 1948, și până în decembrie 1989.
„Securitatea a contribuit direct la sovietizarea României”
Securitatea a contribuit direct la sovietizarea României, în perioada în care URSS era condusă de Stalin. Au fost pilonul esențial pe care s-a sprijinit Partidul Comunist Român. Au recurs la multiple crime, la abuzuri, la conduite groaznice, de-a lungul acestei perioade, ’48-’89. Cum am zis, au mutilat spiritual această națiune, însă, după data de 22 decembrie, ei au fost destructurați, n-au mai putut face nimic, pentru că erau vânați și în gură de șarpe, peste tot.
Cei care au pus în aplicare uriașa manipulare din decembrie 1989, cu securist-teroriștii, au fost cei despre care v-am amintit. A fost acel pact, între Ion Iliescu și capii Armatei.
Ion Iliescu a știut perfect ce fac capii Armatei. S-a manifestat acel pact în toți cei 10 ani în care Ion Iliescu a fost președinte al României. Cel puțin, până în 1996, când președinte al statului a devenit Emil Constantinescu, nimeni de la vârful Armatei nu a fost deranjat în vreun fel cu privire la represiunea de până la 22 decembrie.
Or, până la 22 decembrie, cât timp Nicolae Ceaușescu a fost comandant suprem al forțelor armate, toate structurile militare i-au ascultat ordinul și au coparticipat la represiunea împotriva revoluționarilor.