Pe urmele comorilor legendare, aflate la doar două ore de Capitală/Reportaj

Puțini știu că la o distanță de aproximativ două ore de București se găsește o zonă cu semnificații istorice. Astfel, pentru a evada din aglomerația din Capitală, puteți opta oricând pentru acest loc plin de legende – unele dintre ele adevărate, iar altele care rămân doar legende, dar fără de care nu am putea trăi.

Luni, 15 septembrie 2023, la invitația Asociației Energia Inteligentă și a Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG), împreună cu alți jurnaliști, am participat la un tur al unor obiective turistice din zona Buzăului.

Iar ghid ne-a fost chiar președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, cel care ne-a prezentat aceste locuri de poveste ale României.

Cloșca cu Puii de Aur sau Tezaurul de la Pietroasele

Am început prin a vizita monumentul „Cloșca cu Puii de Aur”, din Pietroasele – o reconstituire a pieselor originale care se află, în prezent, la Muzeul Național.

„El a fost descoperit de doi pietrari. Zona aceasta este renumită pentru calcarul cu cochilii. O să vedem mai sus că sunt foarte multe exploatări de unde se scotea acest calcar. Era folosit fie la morminte, fie la case. E foarte interesant pentru că tot timpul apar cochiliile.

În momentul în care îl prelucrezi, apare relieful acestei cochilii. Doi pietrari au găsit această comoară, au vândut-o unui vătaf din zonă. Văfatul a zdrobit-o cu securea și a făcut mai multe bucăți, în ideea că le va vinde mai ușor. A fost prins după trei ani de zile de domnitor, pentru că ceea ce se găsea aparținea domnitorilor.

Tezaurul a fost luat, dus la București. A fost descoperit undeva la 1837, iar apoi tezaurul a fost depus la primul muzeu de istorie din București.

Au fost depuse 12 piese, dar se presune că au existat 25 de piese. Piesele erau din aur, aur masiv.

Ce este interesant e că el este datat undeva în secolul IV și se pare că a aparținut șefului vizigoților care a trecut pe aici, în drum spre Germania.

Ce vedeți acolo sunt părți din tezaurul respectiv: erau cancele de apă, erau ca niște platoșe, erau puse căni.

Acestea sunt reconstituiri. Piesele sunt la Muzeul Național de Istorie, în original”, ne-a povestit Dumitru Chisăliță.

Castrele romane, distruse de oameni!

„Jos, în Pietroasele, e castrul, care se întindea pe o arie foarte mare. Și undeva mai jos de castru, sub un pod, sunt singurele ruine care au rămas din termele romane.

Doar prin faptul că s-a construit podul acela, s-a mai salvat câte ceva din zidurile termelor. În rest, toate au fost distruse de oameni, care și-au făcut case, și-au cultivat vie, și-au extins garajele, au făcut drumuri și au distrus, pur și simplu, absolut tot.

Așa nu! Nu este o chestie cu care să te lauzi. Din păcate, din cele 262 de castre romane, câte sunt pe teritoriul actual al României, undeva la 80% sunt cam în aceeași situație. Cam 50% sunt total distruse, există niște potențiale urme, pe care le vezi de pe Google Maps sau din satelit, că a existat ceva acolo.

Există încă 30% care sunt în genul acesta (n.r. – al termelor de la Pietroasele). Cel mai emblematic mi s-a părut cel localizat mai jos de Vâlcea, când mergi către Craiova. E unul în care oamenii își țin porci. E îngrădit, că este monument istoric, e îngrădit cu sârmă și înăuntru își țin, efectiv, porcii printre ruine. Din păcate, așa se păstrează istoria la noi.

Tot aici putem vedea și o cetate dacică. Cetatea se numea Gruiu Dării”.

De la „Cloșca cu puii de aur” la Muzeul Crucilor de Piatră din Năeni și biserica ridicată de Mihai Viteazul

Asemeni Cimitirului Vesel de la Săpânța, și Cimitirul Crucilor de Piatră din Năeni este unic în felul său.

„Fiind o zonă de pietrari, la fel cum la Săpânța era acea modă să se facă crucile din lemn și să se scrie un mesaj, exact la fel, aici era această abordare a crucilor: fiecare cu semnificația sa.

De exemplu, dacă vedeți o cruce singură, acolo înseamnă că a fost înmormântată o singură persoană.

Aceste cruci, pe care le vedeți cu trei cruci împreunate, arată că au fost înmormântați o mamă cu doi copii.

Vedeți, aceea e cu două, înseamnă că au fost înmormântate două persoane. Interesant că toate dealurile astea au fost pline de cruci, puse de domnitori – Mihai Viteazul, Brâncoveanu, Mavrocordat – fie că aminteau de un izvor, fie de o bătălie.

În urmă cu vreo 50 de ani, cei de aici că o să vină Ceaușescu și o să vadă că e scris în limba rusă. De fapt, nu e rusă, e chirilică. Era limba oficială a României.

Și s-au apucat și au adunat tractoare întregi de cruci pe care le-au dat jos, le-au încărcat în remorci și le-au basculat mai jos de Ciolanu. Ani de zile, acele cruci au fost pietrele de temelie ale caselor construite în acea zonă.

Aceasta este biserica de care vă spuneam. A fost construită, se spune, de către Mihai Viteazul.

A dăinuit până undeva în jurul anului 1900, când biserica și cimitirul au fost părăsite.

S-a construit o nouă biserică, un nou cimitir. Iar aici au rămas aceste cruci, care în timp au căpătat această denumire: Muzeul Crucilor de Piatră”, explică Dumitru Chisăliță.

Nici aici această comoară a României nu este valorificată corespunzător, neregănsindu-se pe traselele turistice din țara noastră.

Biserica dintr-o Piatră, Necropola Tracică și grotele preistorice

De la Muzeul Crucilor de Piatră am urcat până la Biserica dintr-o Piatră. Biserica poartă acest nume deoarece a fost construită din piatra de calcar excavată chiar din apropierea lăcașului.

Interesant e faptul că și pentru unele stații de metrou din Capitală, spre exemplu Politehnica, a fost adusă piatră tot din fosta carieră de la Năeni.

Mai sus de Biserica dintr-o Piatră se regăsește o necropolă tracică, formată din zece morminte și un loc de incinerare.

„Toată zona asta era plină de astfel de morminte”, ne-a explicat Dumitru Chisăliță.

Conținutul mormintelor există și astăzi și se află la Muzeul de Istorie din Capitală, precum și la Muzeul Județean Buzău.

Facem câțiva pași și ajungem la grotele preistorice. În anii ’70-’80, susține președintele Asociației Energia Inteligentă, s-au efectuat săpături arheologice și au fost descoperite atât cele 10 morminte tracice, cât și urmele de locuire neolitică din grotele respective, ce au vechime de circa 6.000 de ani.

„Sunt grote apărute natural și stăteau, efectiv, oamenii în ele. În momentul de față, doar două se mai păstrează.
Zona respectivă a fost cercetată arheologic în anii ’70-’80 și atunci s-au descoperit și cele 10 morminte tracice și urmele de locuire neolitică din aceste grote”, ne-a povestit președintele Asociației Energia Inteligentă.

Dat fiind că nu au fost conservate corespunzător, celelalte grote s-au prăbușit. Iar asta, probabil, că se va întâmpla și cu cele două grote care astăzi mai există, dacă autoritățile atât locale, cât și centrale nu vor interveni.