Reportaj/ Locul unde a murit speranţa: Fortul 13 Jilava!
Este vineri, o zi răcoroasă de vară, norii par să ne spună: „Astăzi ne vom scutura, nu uitaţi acasă umbrelele!”.
La ora 09:30, suntem aşteptaţi la Fortul 13 Jilava, la ceea ce a mai rămas din cruda închisoare, ce a fost martoră la Răscoala ţărănească de la 1907, la cele două conflagraţii mondiale, la Unirea României, la monarhie, la guvernarea legionară, dar şi la regimul comunist (n.r. – cel mai sângeros regim dintre toate cele enumerate).
Cum spuneam anterior, la 9 şi jumătate, noi, echipa AnchetaZilei.ro, trebuia să ajungem la Fortul 13 Jilava, să ne întâlnim cu domnul comisar Cristian Erving Micu, purtător de cuvânt al penitenciarului, pentru reportajul de faţă.
Aflaţi în întârziere, am decis să ne urcăm într-un taxi. Când am ajuns la destinaţie, am achitat cursa care depăşea, cu puţin, suma de 30 de lei.
Deşi o femeie se oferise să revină în Bucureşti cu taxiul, şoferul al cărui bunic fusese descoperit într-o mină de cărbune, probabil, ne zice de la obraz: „Dar nu lăsaţi şi voi ceva peste?”. I-am ignorat nesimţirea şi ne-am văzut de drum.
Surpriză! La poarta închisorii, mai aştepta un grup de ziarişti veniţi tocmai din Olanda.
Voiau să realizeze un reportaj pe tema unor luptători anticomunişti, antrenaţi în „Ţara Lalelelor” şi paraşutaţi pe meleagurile noastre, care ar fi fost omorâţi la Jilava. În cele din urmă, ne-am întâlnit şi cu domnul Micu şi ne-am îndreptat, împreună, către Fortul 13.
„Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine”
Pentru a ajunge la fosta închisoare politică, a trebuit să trecem prin incinta actualului Penitenciar Jilava. „Ăsta este unul dintre minusuri. Nu există acces separat către Fortul 13. Fiecare vizitator se simte astfel stingherit, fiindcă trebuie să fie controlat la sânge, pentru a nu introduce diverse obiecte de care s-ar putea folosi deţinuţii. Personal, aş dori ca Fortul 13 să aibă o intrare separată, dar, în lipsă de fonduri, ne mulţumim şi cu aceasta”, ni se confesează Micu.
Fosta fortificaţie, realizată pe timpul domniei regelui Carol I, se află într-o stare deplorabilă şi pare că blestemele acelora care şi-au găsit sfârşitul aici o vor duce la pieire.
Afectate de inundaţii şi de trecerea anilor, zidurile arată asemenea unor deţinuţi cărora zilele le sunt numărate. Pe unul dintre acestea stă scris: „Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine”. Din informaţiile primite de la Cristian Micu, aceste cuvinte aveau dublă conotaţie. Condamnaţii îşi băgau paie pe sub haine fie pentru a le atenua durerea, atunci când erau loviţi cu vergile, fie pentru a rezista frigului, pe timp de iarnă sau răcoros.
„Dacă mă avansau în funcţie, o împuşcam şi pe mama!”
Umezeala şi mucegaiul creează în unele camere un miros insuportabil, ceea ne trimite cu gândul la patimile celor ce au trecut prin fosta „Închisoare a Groazei”. Prizonierii erau trataţi în condiţii inumane, erau bătuţi chiar şi până la moarte, iar mâncarea ce le era servită nu era menită să le asigure rezistenţa, ci moartea. Era un loc de epurare a elitelor româneşti în perioada comunistă.
Torţionari celebri, precum Alexandru Vişinescu sau Vasile Frugină (n.r. – comandantul plutonului care l-a executat pe Mareşalul Ion Antonescu în Valea Piersicilor), au fost în componenţa administraţiei unuia dintre cele mai temute spaţii de detenţie din România.
Întrebat de un vecin de bloc din cartierul bucureştean Militari, cum a putut să tragă în Ion Antonescu, Frugină a răspuns: „La vârsta pe care o aveam atunci, dacă mă avansau în funcţie, o împuşcam şi pe mama!”.
Aceştia erau oamenii care aplicau legea în fosta închisoare politică Jilava.
Nici după atâţia ani, soarele nu pătrunde prin tenebrosul Fort 13, decât prin unele zone, iar acolo acesta pare să aducă speranţa lumii exterioare, a vieţii de dincolo de gratii.
Odată cu căderea regimului comunist, Fortul 13 a fost desfiinţat. În prezent, autorităţile nu investesc în conservarea unui loc ce ar trebui să fie arătat înaintaşilor. Speranţa pare să fi murit pentru acest monument, şi-odată cu ea şi memoria celor ucişi şi chinuiţi.
Eugen Dinu
eugen.dinu@anchetazilei.ro
