Decret semnat de președintele Nicușor Dan! A fost decorată Casa Memorială ‘Alexei Mateevici’
Prezent în Republica Moldova, cu prilejul Zilei Limbii Române, președintele Nicușor Dan a semnat decretul de decorare a Casei Memoriale „Alexei Mateevici”, situată în comuna Zaim, raionul Căușeni.
Potrivit Administrației Prezidențiale, cu prilejul Zilei Limbii Române, Președintele României, Nicușor Dan, a semnat decretul de decorare a Casei Memoriale „Alexei Mateevici” din comuna Zaim, raionul Căușeni (Republica Moldova).
Președintele Dan a conferit Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Cavaler
Șeful statului a conferit Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – „Promovarea culturii”, Casei Memoriale „Alexei Mateevici” din comuna Zaim, raionul Căușeni (Republica Moldova).
„Astfel, în semn de apreciere și recunoștință pentru serviciile deosebite aduse culturii și civilizației românești, contribuind în mod determinant la consolidarea și diversificarea legăturilor dintre cetățenii români de pe ambele maluri ale Prutului și impunându-se, pe această cale, drept așezământ public de mare prestigiu, atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, Președintele Nicușor Dan a conferit Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – „Promovarea culturii”, Casei Memoriale „Alexei Mateevici” din comuna Zaim, raionul Căușeni (Republica Moldova)”, se mai arată în comunicatul menționat.
Alexei Mateevici este autorul celebrei poezii „Limba Noastră”:
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântâ,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.