A apărut în Monitorul Oficial decizia CCR pe pensiile militare

Astăzi, 16 iulie 2025, a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia CCR nr. 126 din 11 martie 2025 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Ne puteți urmări și pe Google News

Reamintim că, la 11 martie 2025, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului, Renate Weber, la legea care trebuie să actualizeze pensiile militare.

Iată ce au reținut judecătorii CCR

„CURTEA, examinând obiecția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, președintelui Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

37. Obiectul controlului de constituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie Legea pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, acestea vizează art. I (cu referire la art. 59^1 și 59^2), precum și legea în ansamblul său, care are următorul cuprins:

Articolul I
După articolul 59 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se introduc trei noi articole, art. 59^1-59^3, cu următorul cuprins:

Articolul 59^1
Cuantumul pensiilor militare de stat aflate în plată se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în procentajele stabilite la art. 29 și 30 și art. 108 și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de stabilire a pensiei militare, inclusiv prin excepție de la prevederile art. 60, potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu și a mediei soldelor de funcție/salariilor de funcție și a drepturilor bănești, care fac parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, conform legii și valorificate în ultima decizie de pensie.

Articolul 59^2
În cazul în care, în urma actualizării, rezultă o pensie mai mică decât cea aflată în plată, atunci se va menține suma în plată.

Articolul 59^3

Prevederile art. 59^1 nu se aplică pensionarilor militari care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, cât și celor care au calitatea de parlamentar, pe perioada exercitării acestor funcții.

Articolul II

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, casele de pensii sectoriale actualizează din oficiu toate pensiile militare aflate în plată, cu majorările soldei de grad/salariului gradului profesional și/sau soldei de funcție/salariului de funcție care au avut loc în perioada 2015-2024, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. I din prezenta lege.

(2) Fondurile necesare pentru plata în anul 2024 a drepturilor prevăzute la art. I din prezenta lege se suportă din bugetele instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională”, se arată în decizia publicată miercuri, 16 iulie, în Monitorul Oficial.

„38. Textele constituționale invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și securității juridice, ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în drepturi, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie al cetățenilor, precum și ale art. 138 alin. (5) privind imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanțare.

(1) Admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate

39. În prealabil examinării obiecției de neconstituționalitate, Curtea are obligația verificării condițiilor de admisibilitate ale obiecției de neconstituționalitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, cât și al obiectului controlului de constituționalitate.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea dea treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante și făcând inutilă analiza celorlalte condiții (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, și nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27).

40. Curtea urmează să constate că obiecția de neconstituționalitate îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Avocatul Poporului.

41. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanța de contencios constituțional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la același moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgență.

Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituție, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituție, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.

42. Din coroborarea informațiilor cuprinse în fișele legislative publicate pe paginile celor două Camere ale Parlamentului, rezultă că legea criticată a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, în procedură de urgență, în data de 20 octombrie 2024, după care a fost trimisă Senatului, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, în procedură de urgență, la data de 4 noiembrie 2024. În data de 5 noiembrie 2024, legea a fost depusă la Secretarul general al Senatului și, respectiv, al Camerei Deputaților, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 7 noiembrie 2024, așa încât Curtea urmează să constate că obiecția de neconstituționalitate a fost formulată în afara termenului de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără ca legea să fi fost între timp promulgată.

Această împrejurare se încadrează în cea de-a doua ipoteză din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, astfel că, întrucât termenul de protecție nu este unul de decădere, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate este admisibilă.

43. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea urmează să constate că aceasta vizează o lege care nu a fost încă promulgată, astfel că poate forma obiectul controlului de constituționalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție.

44. În consecință, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate.

(2) Analiza obiecției de neconstituționalitate

(2.1.) Analiza constituționalității legii, în ansamblul său, în raport cu art. 138 alin. (5) din Constituție

45. Principala critică se referă la faptul că, deși solicitată fișa financiară, adoptarea legii a fost realizată în interiorul termenului în care Guvernul putea să comunice această fișă. În acest sens, se menționează că fișa financiară a fost solicitată la data de 7 octombrie 2024, iar legea a fost adoptată, de Camera decizională, la data de 4 noiembrie 2024. Or, fișa financiară putea fi comunicată până pe data de 20 noiembrie 2024.

46. Curtea observă că procesul legislativ cu privire la legea analizată a debutat cu depunerea propunerii legislative la Senat, aceasta fiind înregistrată la Biroul permanent al Senatului cu nr. 447 din 11 septembrie 2024. În ședința Biroului permanent al Senatului din 16 septembrie 2024 au fost solicitate (a) punctul de vedere al Guvernului și informarea Guvernului asupra implicațiilor bugetare și (b) fișa financiară. La aceste solicitări nu a fost comunicat niciun răspuns din partea Guvernului.

47. La data de 1 octombrie 2024, plenul Senatului a aprobat trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, ca urmare a primirii avizului Comisiei pentru constituționalitate nr. 3.193 din 30 septembrie 2024. La 7 octombrie 2024, Camera Deputaților a transmis aceeași propunere legislativă Guvernului, solicitând punctul de vedere al acestuia (până la 30 octombrie 2024) și fișa financiară (până la 20 noiembrie 2024).

La aceste solicitări, Guvernul a transmis punctul său de vedere, care a fost înregistrat la Secretariatul general al Camerei Deputaților la data de 25 octombrie 2024, însă a omis să transmită și fișa financiară. La data de 29 octombrie 2024, propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților, iar la 4 noiembrie 2024 de către Senat.

48. Curtea observă că, în punctul său de vedere, Guvernul indică impactul bugetar al măsurilor preconizate în cuprinsul propunerii legislative supuse dezbaterii, respectiv (exprimate lunar): actualizarea soldei de grad – 130 milioane lei, actualizarea soldei de funcție – 240 milioane lei, ceea ce înseamnă un impact bugetar total de 370 milioane lei/lună.

Curtea reține cu privire la impactul bugetar estimat că propunerea legislativă a fost adoptată de cele două Camere într-o redactare diferită față de forma inițiatorului care a fost avută în vedere la elaborarea punctului de vedere al Guvernului, în sensul că actualizarea nu mai privește toate pensiile militare, ci numai pe cele aflate în plată la data intrării în vigoare a legii analizate.

49. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că fișa financiară nu trebuie confundată cu punctul de vedere emis de Guvern, cele două documente generate de Guvern având un regim juridic diferit și, implicit, finalități diferite. Prin urmare, atunci când o propunere legislativă are implicații bugetare, Guvernul trebuie să prezinte ambele documente menționate, așadar atât punctul de vedere, cât și fișa financiară (Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 februarie 2017, paragraful 60).

50. Pentru a respecta procedura constituțională de adoptare a unui act normativ care implică o cheltuială bugetară, respectiv art. 138 alin. (5) din Constituție, este suficient să se facă dovada că Guvernul a fost solicitat să transmită fișa financiară.

Netransmiterea fișei financiare în termenul legal de către autoritatea publică căreia îi incumbă obligația de a întocmi acest document nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare (Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 55).

Lipsa răspunsului Guvernului la această solicitare nu este de natură să susțină neconstituționalitatea actului adoptat (Decizia nr. 875 din 9 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 27 ianuarie 2021, paragraful 42).

A ridica această competență a Guvernului la nivel de regulă constituțională implicit admisă de art. 138 alin. (5) din Constituție ar echivala cu o condiție potestativă pură în sensul că orice lege ce are implicații bugetare ar putea fi adoptată numai dacă Guvernul a întocmit și a transmis Parlamentului fișa financiară. Or, dacă Guvernul nu susține inițiativa legislativă/nu este de acord cu ea și, prin urmare, nu transmite fișa financiară, nu poate bloca procesul legislativ printr-o atitudine omisivă (Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, precizată, paragraful 59).

51. În cauza de față, Curtea constată că Senatul a solicitat Guvernului fișa financiară la data de 16 septembrie 2024. Având în vedere că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, în cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, fișa financiară în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării, ultima zi în care mai putea fi primită această fișă a fost 30 octombrie 2024.

Propunerea legislativă a fost, însă, adoptată de Camera Deputaților, Cameră de reflecție, în interiorul acestui termen (29 octombrie); totuși, Senatul, Cameră decizională, a adoptat-o pe 4 noiembrie 2024, iar Guvernul nici în aceste condiții nu a transmis fișa financiară.

Ca atare, se poate constata că fișa financiară a fost solicitată, iar adoptarea propunerii legislative a fost realizată de către prima Cameră în interiorul termenului de comunicare a fișei, în timp ce cea de-a doua Cameră sesizată a adoptat-o după expirarea termenului în care Guvernul ar fi trebuit să comunice fișa financiară.

52. Termenul de 45 de zile nu are, în sine, o natură constituțională, însă, solicitarea fișei financiare [care este, în jurisprudența Curții Constituționale, o expresie a art. 138 alin. (5) din Constituție] presupune și impune o finalitate eficientă de realizare a cererii astfel formulate, respectiv însăși întocmirea și depunerea fișei financiare; or, una dintre garanțiile sine qua non care asigură eficiența cererii depuse este chiar existența unui termen în care să poată fi depusă fișa de către destinatarul ei, termen în care Parlamentul trebuie să se abțină de la luarea unei decizii.

Prin urmare, atât timp cât solicitarea fișei are o relevanță constituțională din perspectiva art. 138 alin. (5) din Constituție, înseamnă că și garanțiile de procedură asociate acesteia trebuie respectate pentru a permite realizarea finalității sale.

53. În cauză, pe de o parte, nu se poate susține că prima solicitare a fișei financiare de către Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, nu ar fi valabilă pe motiv că, ulterior, Senatul a aprobat trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată. Este adevărat că, după trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaților, aceasta din urmă a solicitat la rândul ei fișa financiară, însă niciuna dintre Camere nu a respectat termenul în care aceasta putea fi trimisă și luată în dezbatere.

Fiecare dintre cele două Camere a adoptat propunerea legislativă în interiorul termenului în care Guvernul era în drept să comunice fișa financiară solicitată pentru a doua oară. Însă, în condițiile în care deja a fost solicitată fișa financiară, cea de-a doua solicitare nu poate produce consecințe juridice de natură a anula efectele care decurg din prima solicitare formulată. Prin urmare, prima solicitare a fișei financiare este validă și produce efecte juridice.

54. Pe de altă parte, chiar dacă una dintre Camere (cea de reflecție) nu a respectat termenul de 45 de zile în care Guvernul putea comunica fișa financiară în urma primei solicitări formulate (de Senat), cealaltă Cameră, cea decizională, a acoperit această neregularitate, întrucât a adoptat propunerea legislativă după 50 de zile de la formularea solicitării fișei financiare.

55. În consecință, Curtea dă eficiență juridică primei solicitări a fișei financiare, solicitare validă din toate punctele de vedere.

Totodată, chiar dacă numai cea de-a doua Cameră (cea decizională) a așteptat împlinirea termenului de comunicare a fișei financiare, Curtea constată că exigențele procedurale implicite ale art. 138 alin. (5) din Constituție au fost respectate în procesul de legiferare.

(2.2.) Analiza constituționalității art. I (cu referire la art. 59^1) din lege în raport cu art. 47 alin. (2) din Constituție

56. Principala critică formulată privește faptul că pensiile vizate prin legea criticată vor avea un cuantum mai ridicat decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

57. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat că o asemenea opțiune legislativă, potrivit căreia pensia militară de stat stabilită și actualizată, potrivit legii, nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei, este constituțională (Decizia Curții Constituționale nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009).

Din punctul de vedere al echității sociale, un asemenea principiu este justificat; totuși, o adaptare normativă a acestuia raportat la condițiile concrete existente nu poate conduce la încălcarea dreptului la pensie, măsura criticată fiind una favorizantă în raport cu acest drept.

Prin urmare, textul de referință invocat, care protejează dreptul la pensie, nu poate susține neconstituționalitatea legii criticate din moment ce însăși legea criticată acordă condiții favorabile de actualizare a pensiilor unor persoane din sistemul pensiilor militare de stat.

58. Nu în ultimul rând, Curtea reține că actualizarea unei pensii stabilite anterior poate determina un cuantum al pensiei mai mare decât solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, ca atare actualizarea se raportează întotdeauna la un cuantum al salariilor/soldelor prezente, aflate în plată la momentul actualizării (în aceleași condiții de vechime, grad, funcție). Prin urmare, sensul derogării de la art. 60 din Legea nr. 223/2015 se referă la solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, și nu la solda/salariul de la data actualizării. Altfel, nu ar mai putea avea loc însăși procesul de actualizare, existând o limitare permanentă în raport cu cuantumul soldei/salariului de la data ieșirii la pensie, ceea ce reprezintă o contradicție în termeni, care exclude, practic, ideea de actualizare. Prin urmare, art. I (cu referire la art. 59^1) din lege nu încalcă art. 47 alin. (2) din Constituție.

(2.3.) Analiza constituționalității art. I (cu referire la art. 59^1-59^3) și art. II din lege în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție

59. Se apreciază că exceptarea de la măsura actualizării pensiilor militare a persoanelor care dețin anumite demnități publice, pe perioada deținerii acestor funcții, este discriminatorie.

60. Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional.

Așadar, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.

În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23).

61. Or, actualizarea unei pensii nu are nicio conexiune rațională și logică cu funcția, profesia, meseria sau ocupația pe care persoana respectivă o exercită ulterior ieșirii la pensie.

Actualizarea este o operațiune tehnică ce vizează menținerea cuantumului pensiei militare obținute la un nivel corelat cu solda sau cu alți indici pe care legiuitorul decide să îi utilizeze în sistemul de pensii militare. Ea nu are nicio contingență cu activitatea ulterioară pe care respectiva persoană o desfășoară.

A condiționa actualizarea de deținerea sau nedeținerea anumitor funcții ulterior pensionării reprezintă o încălcare a principiului egalității, în componenta sa de discriminare, întrucât se valorifică un criteriu aleatoriu și străin raportului de serviciu care a condus la obținerea pensiei militare de stat.

În consecință, art. I (cu referire la art. 59^3) din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție.

62. În continuare, Curtea reține o altă încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție dintr-o altă perspectivă, necriticată de autorul obiecției de neconstituționalitate, dar care poate fi reținută. Jurisprudența Curții Constituționale stabilește că, odată constatată neconstituționalitatea unei prevederi legale, instanța constituțională are competența de a se raporta și la un alt text de referință aflat în legătură directă cu problema de drept constituțional analizată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, paragraful 56). În prezenta cauză nu este vorba de un text de referință diferit, este același text [art. 16 alin. (1)], dar cu o altă perspectivă de neconstituționalitate asupra textului analizat, complementară criticii.

63. Textul reglementează actualizarea pensiei miliare aflate în plată ori de cât ori se majorează solda/salariul personalului aflat în funcție.

Prin urmare, pensiile militare care vor fi obținute după intrarea în vigoare a acestei legi vor fi indexate cu rata medie anuală a inflației, ceea ce generează o discrepanță între modul de actualizare a pensiei militare în funcție de data ieșirii la pensie, în sensul că cei deja pensionați vor beneficia de o permanentă racordare la soldele/salariile celor în funcție, iar cei ce se vor pensiona nu vor beneficia de acest sistem.

Or, legiuitorul trebuie să asigure unitatea sistemului de pensii militare, și nu să creeze vulnerabilități din perspectiva egalității în drepturi în cadrul sistemului. În loc să îmbine indexarea cu actualizarea pensiei, legea creează două regimuri juridice distincte de echilibrare a pensiilor militare în raport cu fluctuațiile monetare, pe unele supunându-le indexării, iar pe altele actualizării.

Nu este vorba doar de o diferență semantică între cei doi termeni, ci de regimuri juridice asociate acestora, care conduc la valorificarea în condiții mai favorabile sau mai puțin favorabile a însuși dreptului la pensie, fără a exista o justificare obiectivă și rațională în acest sens. Evident, mecanismul de echilibrare mai puțin favorabil va determina o discriminare a persoanelor beneficiare ale acestuia, cu consecința încălcării egalității în drepturi.

Ca atare, art. I (cu referire la art. 59^1) din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție.

64. Prin urmare, având în vedere cele expuse, Curtea constată că art. 16 alin. (1) din Constituție este nesocotit dintr-o dublă perspectivă: a) prin exceptarea de la măsura actualizării a pensiilor militare ale căror beneficiari exercită anumite funcții publice – art. I (cu referire la art. 59^3) din lege; b) prin reglementarea a două sisteme de echilibrare a pensiilor militare, cu regimuri juridice diferite, în funcție de data intrării în vigoare a legii criticate – art. I (cu referire la art. 59^1) din lege.

65. Ținând seama de legătura intrinsecă și indisolubilă a dispozițiilor art. I (cu referire la art. 59^2) și ale art. II din lege cu textele constatate ca fiind neconstituționale, Curtea constată și neconstituționalitatea acestora.

66. Având în vedere că întregul conținut normativ al legii analizate este neconstituțional, Curtea constată că legea, în ansamblul său, este neconstituțională în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție.

(2.4.) Analiza constituționalității art. II în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție

67. Se susține că reglementarea unui termen extrem de scurt pentru punerea în aplicare a legii de către casele sectoriale de pensii contravine principiului legalității și principiului securității juridice. În acest context, se arată că se afectează și principiul ireversibilității reformelor reglementat de art. 24 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, potrivit căruia „Comisia evaluează, cu titlu preliminar, fără întârzieri nejustificate, în termen de cel mult două luni de la primirea cererii, dacă au fost atinse în mod satisfăcător jaloanele și țintele relevante stabilite în decizia de punere în aplicare a Consiliului menționată la articolul 20 alineatul (1).

Atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor și a țintelor presupune că măsurile legate de jaloanele și țintele care anterior au fost atinse în mod satisfăcător nu au fost revocate de statul membru în cauză. În scopul evaluării, se iau în considerare și acordurile de tip operațional menționate la articolul 20 alineatul (6). Comisia poate beneficia de asistență furnizată de experți“.

68. Cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că, într-adevăr, termenul de implementare este unul scurt, ceea ce indică importanța pe care legea o acordă măsurii actualizării pensiilor militare.

Acest termen este unul de recomandare, astfel că, chiar dacă nu au fost emise toate deciziile de actualizare în cadrul acestuia, procesul poate continua și după împlinirea lui.

Mai mult, sumele de bani rezultate în urma acestui proces se vor plăti, începând cu data intrării în vigoare a legii, titularilor respectivelor decizii de actualizare, indiferent de data emiterii acestora. În consecință, art. II, din această perspectivă, nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

69. În fine, invocarea Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență nu are nicio importanță în cauză, având în vedere că acest regulament nu are relevanță constituțională și nu poate constitui normă de referință în exercitarea controlului de constituționalitate”, se mai precizează în decizia Curții.

Astfel, Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a României a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru completarea Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat este neconstituțională, în ansamblul său.

Decizie CCR este definitivă și general obligatorie.