A murit scriitoarea Doina Jela, autoarea cărții ‘Drumul Damascului – Spovedania unui fost torționar’
Jurnalista, traducătoarea și scriitoarea Doina Jela s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani, informează Radio România Cultural.
În anul 1995, Doina Jela a publicat romanul „Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist”, la Editura Humanitas. Acesta este răsplătit cu premiul de onoare pe anul 1996 de către Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washington.
Volume publicate: „Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstituire a unui proces comunist”; „Telejurnalul de noapte”; „Această dragoste care ne leagă”; „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar”, carte ecranizată de Lucian Pintilie, în „După‑amiaza unui torționar”; „Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste”; „Afacerea Meditația Transcendentală”, în colaborare cu Cătălin Strat și Mihai Albu; „Reușești sau mori – convorbiri emailate cu Vladimir Bukovski”; „Ungaria 56, Revolta minților și sfârșitul mitului comunist”, în colaborare cu Vladimir Tismăneanu; „O sută de zile cu Monica Lovinescu”; „Oleg Danovski. Omul, artistul, legenda”; „Villa Margareta” (roman); „Efectul fluturelui” (roman).
A îngrijit și/sau prefațat mai multe ediții, printre care Neculai C. Munteanu – „Ultimii șapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securității”; „Războiul de 30 de zile. Jurnal colectiv de campanie”.
A coordonat proiecțiile „Procesul Comunismului”, de la Editura Humanitas, respectiv „Actual”, de la Curtea Veche Publishing.
Cartea „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar”, ecranizată de Lucian Pintilie
Cartea sa, „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar” a fost ecranizată de regizorul Lucian Pintilie, în „După-amiaza unui torționar”.
Magistralul actor Gheorghe Dinică a jucat rolul lui Franț Țandară, fostul torționar al regimului comunist criminal.
Doina Jela scria: „Am văzut în Franț Țandără, și văd și acum, un personaj dostoievskian în carne și oase. Or, Dostoievski este un scriitor de acum 150 de ani. (…) Franț Țandără era neverosimil, deși adevărat. (…) Cum spunea Kundera, în secolul XX, Raskolnikov nu mai e posibil. Remușcarea nu mai există. Lucrul acesta, de asemenea, l-a înțeles partidul care, ucigându-și tatăl, era pătruns de convingerea că deja își ucisese sufletul. O intuiție a lui, de o profunzime pe care n-am întâlnit-o decât la marii analiști, era aceasta pe care o citez din memorie:
‘Mi-au propus să mă trimită la Moscova. La școli înalte. M-aș fi întors șef mare, poate la Securitate, poate în CC. N-aș fi omorât cu mâna mea. Sunt bucuros că nu m-au trimis. Aș fi fost un criminal și mai murdar, și mai mare, și nici nu mi-aș fi dat seama ce criminal murdar sunt’”.