EXCLUSIV Fostul șef-adjunct al Parchetelor Militare, generalul Ioan Dan, dezvăluiri de la Revoluție: Șeful Direcției a V-a a Securității a vrut să fie arestat
AnchetaZilei.ro publică astăzi un nou episod din interviul realizat cu fostul procuror-șef adjunct al Parchetelor Militare, generalul magistrat (rtr.) Ioan Dan.
În calitate de șef al Parchetelor Militare, generalul magistrat Ioan Dan a condus ancheta, la începutul anilor ’90, în cazul crimelor din dosarul Revoluției Române din Decembrie 1989.
Generalul Dan susține că Securitatea a fost cea care a tras după data de 22 decembrie 1989.
Mai mult, fostul șef-adjunct al Parchetelor Militare a declarat, pentru reporterul AnchetaZilei.ro, șeful Direcției a V-a Securității, generalul Marin Neagoe, a vrut să fie arestat în data de 22 decembrie 1989, după fuga dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu, pentru a nu fi linșat de oameni.
Eugen Dinu: Teza dumneavoastră este că a tras Securitatea (n.r. – după 22), a fost Revoluție – ceea ce e evident – și cumva a și furat puterea Iliescu.
Ioan Dan: Păi, da. Pe mine m-au întrebat colegii: „Domnule general, din ce spuneți dumneavoastră înseamnă că s-a creat un vid de putere sau nu s-a creat? Pentru că spuneți că în după-masa de 22 l-ați reținut pe comandantul Direcției a V-a, generalul Neagoe, și, neștiind ce să faceți cu el, până la urmă v-a pus în legătură cu ministrul Apărării”. Eu habar n-aveam, în subsolul ăla, la ora aia, cine e ministrul Apărării și mi-l dă pe Stănculescu, care a preluat comanda și a retras Armata din stradă. A hotărât soarta Revoluției. La Timișoara, Gușă a hotărât soarta Revoluției. Și ăștia i-au băgat la pușcărie, 15 ani. Gușă n-a apucat, pentru că a murit, dar și el făcea. Securitatea a avut grijă: generalii Armatei au tras, nu noi.
Generalul magistrat Ioan Dan: „Milea s-a sinucis”
În legătură cu Revoluția de la București, vânzoleala s-a produs în momentul în care Ceaușescu a fost anunțat că din suburbiile Bucureștiului, de la întreprinderi, vin masiv oamenii spre centru. Și așa s-a întâmplat. L-a chemat pe Milea: „Ai forțele suficiente să ne aperi?”. Și zice Milea: „Ce am în București e aici!”. „Du-te, adă forțe!”. Și Milea a zis: „Păi, n-am decât de la Ploiești și de undeva din sud. Mai durează”.
„Du-te, adă forțe!”. Milea s-a dus și s-a sinucis. S-a sinucis clar.
Prima dată s-a ținut ultrasecretă moartea lui Milea. Și m-a chemat procurorul general și a zis: „Ai o misiune importată, nu vorbești cu nimeni din birou, e ultrasecret. O să vină cineva de la Securitate”.
M-am dus în birou și am văzut la televizor că se anunță public moartea lui Milea. Și zic: Acuma nu mai e secret. M-am dus peste procurorul general și mi-a zis că nu mai rămâne în vigoare problema.
Securiștii, deghizați în revoluționari
Asta a fost cu Revoluția. Ce pot eu să vă spun… Eram atâta de entuziasmat de ceea ce se întâmplă. În hol, când să ies, deja era organizat totul în Comitetul Central. În holul de la parter, vin doi băieți cu tricolor pe brațe: „Sunteți procuror? Veniți cu noi, că trebuie să arestați un general de Securitate, care se ascunde în subsol”.
Eugen Dinu: Și l-ați arestat pe generalul Neagoe.
Ioan Dan: Da. M-am dus acolo, era o ușă pe care n-o băgai în seamă. D-aia nici nu a băgat-o mulțimea în seamă. Se auzeau pași, se auzeau din fundătură: „Stai cine vine?” – „Noi suntem”. Deci, revoluționarii se cunoșteau. Ăla era sediul unității de Securitate care asigura paza.
Eugen Dinu: Direcția a V-a Securitate și Pază.
Ioan Dan: Da, da. Acolo s-a refugiat generalul Neagoe și aștepta o oficialitate, ca să-l scoată sub protecție, că el era cunoscut. Era tot timpul lângă Ceaușescu. Putea să fie linșat și m-a găsit pe mine.
Eugen Dinu: Și până la urmă cei doi cu banderole erau securiști?
Ioan Dan: Da, bineînțeles, că după aia m-au mai testat. Eu i-am întrebat cine sunt, eu v-am arătat legitimația. Unul a zis: „Eu sunt Gelu de la Zaharoase”. Au văzut că am intrat în panică și mi-au dat un pistol Carpați, ei aveau Makarov. Pe urmă, mi l-au dat pe Stănculescu. Și îi zic: „Tovarășe sau domnule, nu mai știu, l-am reținut pe generalul Neagoe, comandantul Direcției a V-a. Ce dispuneți?”. Stănculescu, diplomat cum era: „Nu se pune problema arestării, dar vă rog să-l țineți la dispoziția noilor organe de conducere”.
Și asta când le-am spus-o colegilor de la Procuratura Militară, când au început ei ancheta, după ce am ieșit eu, au zis: „Domnule general, înseamnă că n-a fost vid de conducere, dacă dumneavoastră, în 22, după-masă, Stănculescu a zis „noua conducere”. Oricum, zic, eu nu știam cine e noua conducere.
Și atunci, Neagoe, văzându-mă în încurcătură, mi-a spus: „Eu am unde să mă duceți”. Era o casă conspirativă, din centru, nu era decât o doamnă, de vreo 45 de ani. Neagoe s-a și prăbușit pe canapea. Nu dormise, cred, de trei zile. Apoi, l-a preluat Armata. După aia, eu m-am întâlnit cu băieții și de fiecare dată îmi mulțumeau: „Vă transmit mulțumirile generalului Neagoe”. Și așa s-au demascat.