Interviu EXCLUSIV Directorul ANA, comisar-șef Ramona Dabija: ‘Un copil depistat la timp poate fi salvat’
Vineri, 8 martie, reporterul AnchetaZilei.ro a realizat un interviu cu directorul Agenției Naționale Antidrog (ANA), comisar-șef de poliție Ramona Dabija.
Ramona Dabija ne-a dezvăluit ce programe are ANA în derulare, care sunt planurile pentru anul 2024, ne-a explicat care este procedura prin care cele șase noi substanțe, anunțate de ministrul Cătălin Predoiu în ședința de Guvern de joi, au fost introduse pe lista drogurilor de mare risc.
De asemenea, directorul Agenției Naționale Antidrog ne-a vorbit și despre cum, începând de anul trecut, tot mai multe persoane s-au îndreptat către serviciile de specialitate oferite de ANA, servicii gratuite și confidențiale.
Totodată, Ramona Dabija a subliniat, în cadrul interviului acordat AnchetaZilei.ro, că un copil depistat la timp poate fi salvat. Totuși, ea ne-a dat ca exemplu un caz în care părinții și-au dat seama că copilul lor este consumator de-abia la trei ani de la debutul consumului. Între timp, copilul ajunsese să consume peste 40 de substanțe.
Vă invităm să citiți interviul integral:
Eugen Dinu: Doamnă Dabija, pentru început, aș dori să le reamintim cititorilor cu ce se ocupă, mai exact, instituția pe care dumneavoastră o conduceți.
Comisar-șef Ramona Dabija, director ANA: Agenția Națională Antidrog este coordonatorul politicilor publice în domeniul Antidrog. ANA, așa cum e cunoscută în spațiul public, acționează pe două paliere: pe palierul de prevenire, dar și pe palierul de asistență integrată.
Promovăm foarte mult conceptul de justiție terapeutică. Și o să dezvolt puțin cele două paliere. Prevenirea – acționăm și avem campanii de proiecte pe care le desfășurăm atât în școală, în familie, cât și în comunitate. În școală ne adresăm nu doar copiilor – școala, la noi, însemnând de la grădiniță până în mediul universitar. Ne adresăm și cadrelor didactice.
Ramona Dabija, pentru AnchetaZilei.ro: „Asigurăm consultanță gratuită și confidențială – ANA nu face dosare penale”
În familie avem proiecte pentru părinți, pentru bunici, pentru tutorii legali. Dar avem programe de formare și pentru personalul care lucrează în cadrul structurilor de Protecția Copilului.
Iar în comunitate participăm la evenimentele cu public numeros – de exemplu: festivalurile, care sunt cele mai cunoscute de către populație. Mergem de fiecare dată când suntem chemați și ne bucurăm că din ce în ce mai multe corporații își doresc să aibă cursuri de pregătire pentru personalul propriu. Și, în general, răspundem solicitărilor, ori de câte ori suntem chemați.
Ba mai mult, în urma studiilor și analizelor pe care le facem, mergem și acolo unde credem noi că e nevoie de o mai bună informare și conștientizare. Dacă vorbim pe asistență integrată, la nivelul Agenției Naționale Antidrog asigurăm consultanță gratuită și confidențială – ANA nu face dosare penale – pe trei paliere: medical, psihologic și social.
Ce înseamnă asta? Persoanele care fac obiectul unui dosar penal, în momentul în care sunt în fața procurorilor DIICOT și se declară consumatori, pot beneficia de o evaluare a specialiștilor Antidrog și pot fi incluși în programe desfășurate de către noi, astfel încât să-l ajutăm să depășească acest moment în care el a consumat substanțe și nu știe cum să revină la viața normală.
Programele ANA pornesc de la grădiniță
E.D.: Ce programe aveți în derulare în acest moment și care sunt planurile pentru anul 2024?
R.D.: În acest moment, așa cum am spus, avem pe toate cele trei grupuri țintă. La școală – și avem aici programe pentru grădiniță. Nu mergem să vorbim despre droguri la grădiniță. Mergem să îi învățăm pe educatori cum să ajute copii să-și gestioneze emoțiile, cum să discute cu ei despre ce înseamnă să ai o viață sănătoasă.
Avem programe pentru școala primară, unde mergem mai amănunțit și vorbim despre consumul abuziv de medicamente, cum să faci față unei presiuni, pentru că deja ești la școală, ai teme și s-ar putea ca bunicii, ca mama sau tata să vină și să pună puțină presiune pe tine, că nu mai stai să colorezi sau să te joci mai mult, deși ești copil. Și atunci e important să ne învățăm copiii cum să-și gestioneze aceste emoții.
Avem programe pentru gimnaziu, unde deja începem să vorbim despre efectele alcoolului, al tutunului. Chiar dacă acestea sunt substanțe întâlnite în mod uzual în viața noastră, ele sunt, totuși, niște droguri. Spre clasa a 7-a deja vorbim și introducem în discuțiile noastre și consumul de substanțe.
La liceu, pe lângă programele pe care le desfășurăm și le dezvoltăm, sunt ore despre abilități pentru viață, facem diferența între legal și ilegal. Încercăm să spulberăm miturile, mergem cu colegii în oraș, la narghilea, i se face rău unui coleg, ce facem? Fugim sau îi acordăm primul ajutor? Mergem la festivaluri, că deja în liceu începem să mergem la festivaluri, ne dă un prieten să-i ținem geaca, în geacă se găsește o anumită substanță, cui i se face dosar penal? Ni se oferă sau fumez o țigară și i-o ofer prietenului, să tragă și el un fum – este legal sau ilegal? Sunt lucruri cu care copii vin către noi cu întrebări, iar noi suntem acolo să le oferim răspunsuri și îi ajutăm să identifice răspunsuri la probleme pe care ei le întâmpină în viața reală.
Vorbim puțin și despre prezența drogurilor în mediul on-line, pentru că drogurile sunt și în viața on-line destul de mult.
La universitate deja, toate aceste lucruri le aprofundăm și ne bucurăm să vedem că din ce în ce mai mulți studenți vin către noi, pentru a fi voluntari și pentru a-și ajuta prietenii care au nevoie de specialiști.
„Învățăm părinții cum să comunice, cum să recunoască semne”
Dacă vorbim despre familie, și aici avem proiecte și încercăm să ne apropiem din ce în ce mai mult, pentru că ne dăm seama că părinții, de multe ori, cred că sunt singuri în fața acestui flagel și ei trebuie să înțeleagă că a cere ajutor unui specialist nu este o rușine. A recunoaște că ai o problemă în familie nu este o rușine. Din contră, este un act de putere.
Trebuie să te educi pentru copilul tău. Să nu încercăm să traducem copilăria copilului nostru prin copilăria noastră, ci să-i ajutăm pe cei mici, comunicând foarte bine cu ei. Cam asta învățăm noi părinții, cum să comunice, cum să se reîntoarcă către copilul lor, cum să recunoască semne. Întotdeauna noi le spunem că, dacă atunci când copilul este mic și părinții își dau seama după respirație dacă copilul lor o să răcească sau nu, așa trebuie tot timpul vieții de adolescent să urmărim copilul.
Avem programe de formare și pentru cadrele didactice, tocmai pentru că copiii noștri stau mai mult de opt ore la școală, câteodată, și e important să creăm această rețea de siguranță în jurul copiilor, din care fac parte părinții, școala și specialiștii.
Mergem și în comunitate, așa cum am spus. Suntem prezenți acolo unde trebuie. Și în 2024 vom fi prezenți pe litoral și la munte, și în toate spațiile de recreere și de petrecere a timpului liber, pentru că este important să fim acolo unde este nevoie de noi.
Procedura prin care substanțele sunt introduse pe lista drogurilor de mare risc
E.D.: În ședința de Guvern de ieri, ministrul Cătălin Predoiu a anunțat introducerea a șase noi substanțe pe lista drogurilor de mare risc. Aveți idee de cât timp se găsesc acestea pe piață și care este procedura pentru a fi introduse pe această listă?
R.D.: Aceste șase substanțe sunt transpuse în legislația românească, ca urmare a unor decizii ale Convenției Organizațiilor Unite. Este o procedură standard, pe care noi, cei de la Agenția Națională Antidrog, o facem de fiecare dată, când la nivel european sau internațional sunt aduse în discuție substanțe care pot afecta foarte grav din punct de vedere al sănătății și al siguranței.
Aceste șase substanțe puse sub control internațional, la care faceți referire, au fost puse în monitorizare în urmă cu un an de zile, s-au luat decizii, la nivel internațional, de completare a legislației și inclusiv noi, în România, am început demersurile încă de anul trecut, pentru că este un întreg proces. Se pune în transparență decizională, se discută, se prezintă populației efectele acestor substanțe, dar în paralel se merge cu monitorizarea lor, pentru a vedea dacă sunt pe teritoriul României.
Cele șase substanțe, așa cum am spus, sunt noi substanțe psihoactive, adică acele droguri sintetice făcute în laborator, care au niște efecte nocive, atât asupra intregrității fizice, cât și a psihicului.
Sunt foarte ieftine, dacă vreți să spun așa, și tocmai de aceea este important ca lumea să știe că ele sunt puse sub control.
E.D.: Sunt produse în România?
R.D.: Nu, cele mai multe dintre acestea provin din afara țării.
E.D.: Din punct de vedere al resurselor financiare, sunt alocați destui bani în lupta contra drogurilor?
R.D.: Anul acesta, Ministerul Afacerilor Interne, pentru că Agenția Națională Antidrog este o direcție în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a primit un buget suplimentar pentru această luptă antidrog, să-i spunem așa.
Mai mult decât atât, anul trecut, Guvernul României a alocat bani suplimentari care pot fi accesați doar de organizațiile neguvernamentale, în cadrul programului de interes național. Acest program are două părți: de prevenire și de asistență. Și, dacă vreți o evaluare a anului trecut, pot să spun că pe partea de prevenire au avut activități atât în București, cât și pe Valea Jiului, pentru că acolo am simțit noi nevoia ca să intensificăm puțin, cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale, activitatea.
Iar pe partea de asistență ne bucurăm să vedem că, de anul trecut, am reluat programul de schimb de seringi, împreună cu organizația ARAS, un program foarte important în municipiul București. Pentru că prin acest schimb de seringi și acordarea de asistență medicală consumatorilor de droguri, putem reduce transmiterea bolilor. Și aici ne referim la tuberculoză, ne referim la SIDA, ne referim la hepatita C – boli destul de periculoase.
„În ultimul an ne bucurăm să vedem că din ce în ce mai multe persoane accesează servicii de specialitate”
E.D.: Putem spune că atât traficul, cât și consumul de droguri au crescut alarmant în ultimii ani? Și ce ar fi de făcut pentru a le combate?
R.D.: Putem spune că în ultimul an ne bucurăm să vedem că din ce în ce mai multe persoane accesează servicii de specialitate, pentru că până la urmă datele pe care noi le observăm în studii și în analize provin din accesarea serviciilor pe care un consumator de droguri o face.
De ce spun asta? Pentru că până anul trecut, probabil și pe fondul pandemiei, oamenii nu mai veneau spre noi. Începând de anul trecut, de când există și aceste discuții în spațiul public, observăm că din ce în ce mai multe persoane au curajul să vină și să acceseze aceste programe.
Îți dau un exemplu: la nivelul ANA, avem proiectul „ Safe Space”, care se adresează adolescenților la risc de consum și consumatori de substanțe, dar și familiilor lor. Și ne bucurăm să vedem că, dacă s-a început timid, anul trecut am ajuns la 350 de adolescenți și familiile lor, care au venit să înceapă programul împreună cu specialiștii Agenției.
Un program care este gratuit și confidențial, așa cum spus, și în cadrul căruia ei beneficiază de psihoterapie. Se face o primă evaluare de către psihologul Agenției. Dacă copilul are nevoie și de ajutor medical, este trimis către psihiatri pediatri, cu care noi colaborăm foarte bine. Cu cei de la Obregia, de exemplu, și nu numai.
„Un copil depistat la timp poate fi salvat. Asta trebuie să știm!”
E important de știut că, dacă copilul poate veni de trei ori, fără acordul părinților – și ne bucurăm să vedem că din ce în ce mai mulți adolescenți se aduc unii pe alții, nu neapărat adolescenți consumatori, ci aflați la risc de consum, care oricând pot să acceseze aceste substanțe – părinții veneau și erau puțin mai reticenți.
Unii dintre ei își dădeau acordul, dar refuzau ca ei să intre în program, ceea ce era foarte rău. Pentru că, odată ce începi acest program, trebuie să fii alături de copilul tău. Programul constă în faptul că doi psihologi din cadrul Agenției, unul lucrează cu copilul tău, unul lucrează cu familia, merg împreună, în paralel, până unde întâlnesc ei un punct comun și abia atunci sprijină și îi pun în contact, astfel încât și copilul, și familia să știe că au un sprijin.
Ne bucurăm să vedem că dezvoltăm acest proiect. În ce sens?
Avem tot de anul trecut un grup cu psihologi voluntari din București și din țară, care își doresc să vină alături de noi, tocmai pentru a oferi o alternativă. Părinții sunt un pic mai reticenți de a veni la Agenție, de rușine să nu-i vadă un vecin când intră la instituție. Și atunci lucrăm cu un psiholog din afara instituției, tocmai pentru a-i crea părintelui acest confort.
Ne bucurăm, așa cum am spus și repet, să vedem că sunt foarte mulți părinți care au început să se deschidă și să vină ei. Ne bucurăm să vedem că sunt din ce în ce mai mulți părinți din program care acceptă să vorbească despre problema lor, public. Și noi îi sprijinim. Nu e o rușine să recunoști că copilul tău sau tu, în familie, ai această problemă și trebuie să dai dovadă de putere, să conștientizezi această problemă și să o împărtășești altora, care poate sunt în locul tău, dar încă nu au recunoscut față de ei înșiși, nu au fost sinceri, că au această problemă.
Un copil depistat la timp poate fi salvat. Asta trebuie să știm! Din păcate, am avut părinți care și-au dat seama că copilul lor consumă substanțe la trei ani de la debutul consumului, ceea ce este foarte dificil. Copilul ajunsese la peste 40 de substanțe consumate. Este un proces foarte greu. Această dependență, până la urmă, este o boală cronică, dar împreună, în echipă, putem rezolva.
E.D.: Vă mulțumesc!
eugen.dinu@anchetazilei.ro