La circa 58 de kilometri de Cluj-Napoca, în satul Sărmășel, județul Mureș, se află Sonda 2 Sărmășel, considerată kilometrul zero al gazului metan din România și, probabil, prima sondă de acest specific din Europa.
Gazele naturale au fost descoperite în anul 1909, la Sărmășel, pe actualul teritoriu al României. În locul unde a erupt gazul se găsesc și azi cratere cu foc viu, așa-numitele „Focuri Veșnice”.
Interesant e faptul că gazul metan a fost descoperit dintr-o întâmplare, se fora pentru săruri de potasiu, după cum ne-a dezvăluit Ioan Mocean, fost primar al orașului Sărmașu, în prezent angajat al Depogaz, depozitul de înmagazinare a gazelor naturale de la Sărmășel.
Chiar dacă astăzi Sonda 2 Sărmășel nu mai e funcțională, în zonă există sonde săpate la adâncimi mai mari care sunt folosite și în momentul de față, după cum ne-a explicat Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Gazele naturale, descoperite din pură întâmplare
„Ne aflăm pe teritoriul orășelului Sărmașu, în satul Sărmășel, în locația Sondei 2 Sărmășel. Așa cum îmi place mie să spun, kilometrul zero al gazului metan din România.
La Sonda 2 s-a descoperit gazul metan din România și este, oarecum, prima sondă de acest specific din țară și din Europa. A fost descoperită în anul 1909.
Deci, am făcut 114 ani de când au fost descoperite gazele naturale în România, oarecum, printr-o întâmplare. Se fora pentru cercetarea Bazinului Transilvaniei, pentru căutarea sărurilor de potasiu, știindu-se că există în ordinea solubilității o depunere în apa marină a sărurilor. Se căutau săruri, chiar dacă oamenii, la vremea respectivă, au semnalat existența gazului metan, prin anumite emanații.
Au început de la o anumită adâncime, 20 și ceva de metri, să apară mici erupții, emanații mai puternice. La adâncimea de 302 metri, când a fost pusă sonda, a avut loc o erupție foarte puternică, fiind stopate lucrările de foraj, pentru că tot ce a fost, instalațiile de săpat, foraj, prăjini ș.a.m.d. au fost aruncate din sondă afară”, povestește Ioan Mocean.
Din fericire, nu au existat victime.
„La vremea respectivă nu erau case, așa că nu se vorbește de victime. Cert este că au rezultat câteva cratere din erupție și o să vedem, o să mergem la unul din craterele existente ale Sondei 2, care e foarte vizibil”, explică fostul edil.
De ce a doua sondă, și nu prima? „Se pare că au mai fost săpate sonde de cercetare hidrogeologice, deci pentru ape. Zona este cu ape sălcii, ape spre sărate. Astfel, orașul Sărmașu are o vârstă recentă, tocmai din cauza lipsei apei potabile în zonă.
După ce Sonda 2 a fost așezată, așa cum o vedeți, cu instalație de suprafață. Acest cap de erupție este capul de erupție original al sondei, turnat la Budapesta ș.a.m.d.”, precizează Ioan Mocean.
„Este primul cap de erupție de tip gaz metan din Europa. A fost turnat la o companie în Budapesta, după niște modele americane. Este și singurul. Deci, nu o să mai găsiți un astfel de cap”, a completat președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.
Sonda 2 Sărmășel nu mai funcționează azi
La întrebarea reporterului Bugetul.ro dacă Sonda 2 Sărmășel mai funcționează azi, fostul primar ne-a răspuns:
„Sonda, la ora actuală, este închisă, conservată. Deci, nu mai produce gaze naturale. A produs până în 1983”.
„Ca să ne înțelegem, sunt diverse straturi în care se găsește gazul natural. Stratul din care era exploatat era la 300 de metri. Pe acest strat au fost multe alte sonde care au fost realizate ulterior și s-a epuizat zăcământul.
Există sonde săpate la adâncimi mai mari care funcționează și în momentul de față. O să vă arăt, când ajungem la Focurile Veșnice, stația de comprimare care este folosită pentru înmagazinat. Unde ne găsim acum sunt, de fapt, două structuri care se suprapun.
Deși este același câmp, la diverse adâncimi sunt diverse layere. Sunt layere folosite strict pentru înmagazinare, adică se injectează vara, se extrage iarna. Sunt alte layere în care se exploatează în continuare zăcământul de gaz Sărmășel.
Având în vedere perioada asta foarte lungă, stratul de deasupra, care a fost practic colectat prin mai multe sonde, s-a epuizat.
La momentul respectiv, de această stație se ocupa Serviciul Minier din Cluj, care s-a transformat ulterior în Direcția Minieră și acest Serviciu Minier, un fel de ANRM de astăzi, a dat drumul. Era o sondă de explorare”, ne-a precizat Dumitru Chisăliță.
Gazul metan a fost inițial denumit gaz de pământ
„Au încercat să identifice, într-adevăr, săruri de potasiu și, întâmplător, au dat de gaze. Capul de erupție a fost pus în 1911, după doi ani de zile, pentru că la acel moment nu exista noțiunea de gaz metan.
C.I. Motaș, omul care a lansat industria de gaze în România, spune, într-o înregistrare pe o bandă magnetică, pe care am descoperit-o, că atunci când a ajuns el în Transilvania, după război (n.r. – Primul Război Mondial), el venind ca reprezentantul Armatei, pentru a identifica resursele din Transilvania, îi spune directorul societății maghiare că există la Sărmășel și Târnăveni exploatări de gaz.
Motaș era absolventul celei mai bune școli din Europa de la acea vreme, absolventul Școlii de Mine și absolventul Școlii de Chimie, cu doctorat în Chimie. Și el a zis că n-a auzit de gaz metan. Peste tot în Europa se foloseau gazele manufacturate, adică se luau cărbuni, se înroșeau, se suflau curenți de aer și rezulta un amestec de gaz care era cam 50% hidrogen. Era folosit pe conducte pentru a ilumina sau pentru a încălzi, mai târziu, imobile.
Acest gaz metan a fost dezvoltat pentru prima dată în România și de aici a plecat istoria gazelor naturale.
Ce e bine de menționat este că, atunci când s-a pus, sonda nu avea o cimentare, așa cum au sondele în momentul de față. Din considerente de protecție, se realizează o tubare, adică se introduce pur și simplu o țeavă în pământ.
În spatele țevii se introduce beton, care rigidizează țeava respectivă, de care se prinde inclusiv capul de erupție și care are rolul de a proteja, atât instalația de suprafață, cât și mediul de jur împrejur. Ei bine, această sondă nu are așa ceva. În acele momente, nu se cunoșteau aceste elemente și nici nu se băgau bani în astfel de elemente. Are, în schimb, niște izolații pe iută, niște saci de iută care au fost băgați, niște improvizații, să spunem.
În 1911 s-a pus capul de erupție. În 1910 a existat un director la Turda, care era director și coproprietar la fabrica de ghips. Avea mari probleme cu arsul ghipsului. Aducea cărbune din Petroșani, descărca cărbunele din vagoneți, îl încărca în cuptoare și dădea foc. Iarna cărbunele era, practic, înghețat și aveau mari probleme.
Și atunci a venit cu ideea să facă o conductă. Și așa a apărut prima conductă, care se numea prima conductă transilvăneană pentru transportul gazului de pământ. Cei care au descoperit atunci gazul au trebuit să-i dea o denumire. Ei știau că gazul e cel manufacturat, mai știau de gazul de mină. Și atunci i-au zis gaz de pământ.
Coordonatorul geologic a fost un reprezentant al Academiei din Budapesta, echipa care a lucrat a fost o echipă de nemți. Ei, când l-au descoperit și i-au zis gaz de pământ, au introdus în terminologia celor două limbi două noțiuni care se folosesc și astăzi: erdgas, care înseamnă gaz de pământ în germană, și foldgaz, care înseamnă gaz de pământ în maghiară. Și astăzi, datorită Sondei 2 Sărmășel, există aceste noțiuni în cele două limbi”, a punctat Dumitru Chisăliță.
Câteva repere istorice prezentate de Dumitru Chisăliță:
„În 1914 se pune în funcțiune conducta, se iluminează inițial Turda, după care încep aceste activități industriale. Această sondă ținea de direcția, de ANRM-ul care era la Cluj la acea vreme, de zona austro-ungară. Deutsche Bank vine cu o idee. Aceasta exploata gazele de pe teritoriul României și a construit trei mari conducte, una care ducea gazele în Budapesta, una la Viena și alta la Berlin. Apoi a venit războiul.
Prima conductă a fost făcută de o societetate comercială care la bază a avut drept proprietar Industria Cimentului din Turda. Era pe teritoriul românesc. În ceea ce privește ideea de a transporta gaz spre Europa, a fost vorba de o companie care era deținută 50% de Deutsche Bank, 15% Ministerul de Finanțe din Budapesta și restul erau persoane fizice care au intrat în această societate. Societatea a concesionat mai toate zăcămintele. A fost naționalizată în 1919, cu Motaș la putere. Capitalul respectiv a fost cumpărat de bănci externe, care au revândut, în 1939, cu vreo 10 ori mai scump acea societate.
După război, nu s-a mai forat vreo 5-6 ani. Astfel, presiunea a scăzut odată cu scăderea volumului și au început, în 1924, problemele de alimentare cu gaze naturale.
În premieră, în 1927 se construiește stația de la Balda. A fost prima stație de comprimare. Se comprima gaz. A fost prima lucrare de acest gen din Europa. Motorul, conceptul era american, inclusiv compresoarele. Deci, prima conductă de oțel pentru transportul gazelor a fost aceasta. Prima stația de comprimare într-un zăcământ de gaze a fost stația de la Balda. Stația de la Balda a fost mutată, în 1947, la Predeal. Aceasta a devenit prima stație de comprimare în transportul gazelor naturale din Europa.
Am avut primul depozit de înmgazinare, Ilimbav, lângă Sibiu, care a fost construit în 1959.
Am avut în 1941 primul export de gaze naturale, conjunctural. Dacă vă uitați în analele istorice ale istoriei gazelor naturale din Europa o să vedeți că primul export de gaz este considerat exportul din Rusia în Polonia, în 1949, care a fost conjuctural. Rușii au luat o parte din Polonia. Acolo exista o conductă care lega două regiuni și peste tot găsiți că a fost primul export.
De fapt, primul export conjunctural s-a produs în România, când s-a luat o parte din Transilvania și exista o conductă care lega Seuca de Târgu Mureș. Târgu Mureș a trecut la Ardealul de Nord și astfel a fost o problemă conjuncturală.
Primul export real a fost în 1958 și s-a bazat pe relația româno-ungară, o conductă care lega zona Satu Mare de un oraș din Ungaria și a fost primul export negociat din Europa.
În 1965 apare, la Bățani, prima stație de turbo-compresoare, care se foloseau în transportul gazelor naturale. Pur și simplu, au luat motoare de avion, le-au pus în pământ, le-au rigidizat, au pus compresoare centrifugale și se comprima gazul în transport.
În 1968 apare, la Botorca, prima stație de comprimare cu centrifugare pe zăcăminte de extracție.
Și vă spun două premiere românești: prima producție de hidrogen, în 1922, la Târnăveni, respectiv prima producție de formaldehide din lume, 1941, la Copșa Mică”.
Zona Focurilor Veșnice de la Sărmășel
„Este zona considerată a Focurilor Veșnice de la Sărmășel. Este una dintre cele trei zone care există în România. Avem Sărmășel, Lopătari și Andreiașu”, ne-a explicat Dumitru Chisăliță.
https://www.facebook.com/plugins/video.php?height=476&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FBugetul.ro%2Fvideos%2F333023952439724%2F&show_text=false&width=476&t=0
Sursa: Bugetul.ro