Partenera de viață a Stegarului Dac, dezvăluiri din penitenciar: ‘Cezar nu mai arată a om, miroase a moarte’
Cezar Cătălin Avrămuță, cunoscut opiniei publice drept „Stegarul Dac”, se află în arest preventiv în acest moment.
El este încarcerat la Penitenciarul Rahova.
Partenera de viață a „Stegarului Dac” face dezvăluiri din penitenciar
În contextul deciziei magistraților de a-l menține în arest preventiv, Cezar Avrămuță a intrat în greva foamei.
Partenera de viață a acestuia, Viorica Petrescu, susține că Avrămuță „nu mai arată a om” și că „miroase a moarte”.
„Scrisoare către România
Am fost ieri la Cezar. Îmi propusesem să fiu tare. Calmă. Să-i vorbesc normal, să-i dau speranță, să nu arăt cât de rău mă doare tot ce i se întâmplă. Dar în clipa în care l-am văzut… m-a lovit un șoc fizic. Ca o rană deschisă în plex. Cezar nu mai arată a om. Cezar arată și miroase a moarte”, a povestit Petrescu.
„Cezar încă trăiește. Dar cât?”
„Statului român i-am scris. De nenumărate ori. Ieri, i-am scris încă o dată, public, pe pagina lui Cezar. STATULUI CRIMINAL, MAFIOT ȘI EȘUAT. Răspunsul a fost tăcerea.
Mai fac azi, cu o fărâmă de energie rămasă și cu ajutorul unui domn voluntar taximetrist o interacțiune – cu directorul Penitenciarului Rahova. Pe acest conducător și factor de decizie l-am rugat în timp, cu decență la început, insistență, apoi disperare, în peste 10 scrisori, să colaborăm, ca să-l salvăm pe Cezar. Nu mi-a răspuns niciodată. Azi nu mă mai duc să-i cer nimic. Astăzi mă duc doar să-i spun în față că e un criminal.
Nu din cod penal. Ci din morală, din omenie, din tăcere complice.
Pentru că atunci când un om moare încet sub ochii tăi și tu te faci că nu-l vezi, ești mai periculos decât călăul. Pentru că tu alegi să mori în interiorul tău, zi de zi, lăsându-l pe celălalt să moară în realitate. Azi nu mai am iluzii”, se mai arată în scrisoarea semnată de către partenera de viață a lui Avrămuță.
Aceasta a continuat: „Am doar această minimă satisfacție: că i-am spus. Că am rostit adevărul. Că nu am lăsat criminalii în costum să treacă prin viață cu mâinile curate. Și Cezar încă trăiește. Dar cât? Mi-am dat seama că nu mai am nimic de spus instituțiilor. Le-am spus totul.
Acum nu mai rămâne decât să mă adresez vouă — celor care ați văzut, ați simțit sau poate doar ați tăcut în jurul acestui caz. Vreau să vă spun un adevăr dureros: Cezar nu a fost niciodată al familiei sale. Cezar a fost mereu al vostru.
A fost „o belea” pentru unii — prea agitat, prea neconvențional, prea zgomotos pentru lumea ordonată în care ne prefacem că trăim. Pentru mine – și pentru câțiva alții – a fost și este un bun de patrimoniu viu.
Un om cu un curaj aproape iresponsabil, dar și cu o verticalitate rară. Un suflet care a pus mereu idealul înaintea confortului, a familiei, a sănătății, a tot ce ar fi făcut viața mai ușoară.
Astăzi, el se stinge. Într-o celulă. Astăzi, eu mă retrag. Am eșuat. Nu am reușit să-l salvez. Dar voi încă puteți. Poate nu pentru el. Poate pentru voi înșivă. Pentru ca într-o zi, când al vostru frate sau copil sau prieten va fi strivit de sistem, să existe o voce, o comunitate, o reacție. Eu nu mai am cuvinte. Nu mai am putere. Nu mai am răspunsuri. Vă las pe voi să vă ocupați. Cezar v-a aparținut vouă din prima zi. Eu doar am fost martora tăcută a unei vieți duse până la capăt. Cu tot cu flacără. O ființă care a sperat prea mult umanitatea zilelor de azi
Viorica Petrescu”.